Mirko a ieșit pe centrare

Lucrurile se puteau rezolva într-un singur fel: Pigliacelli să repare ce-a stricat!

De ceva vreme, oltenii se ceartă cu ei înșiși. Povestea se știe. Peluza Nord îl blamează pe Pigliacelli, în timp ce tribuna a doua îl susține. Nici nu se poate dezbinare mai reușită și mai clară, pornită de la mai nimic. Din afară se vede urât, la fel de urât ca și încercările de șezătoare literară de pe Facebook dintre adepții celor două ideologii privitoare la viața și opera portarului italian.

Radicalii și conservatorii
Nu doar tribuna a doua l-a ovaționat pe Mirko atunci când acesta a parat penaltyurile salvatoare cu Honved. Tot stadionul a făcut-o. Și nu doar Peluza Nord a observat marea eroare cu FCSB (deși lucrurile s-au întâmplat la poarta cealaltă), nici celor de la „a doua” nu le-a convenit ca echipa lor să ia un gol decisiv dintr-o astfel de gafă. Deosebirea e că tribuna a doua a trecut cu vederea lucrurile relevate de Peluza Nord. Anume că după ce-a fost trimis de Pițurcă la echipa a doua, Pigliacelli a încercat să-și ia acoliți pentru a trânti niște meciuri și a-l „curăța” (așa se zice, și chiar dacă e argotic, nu e loc de menajamente) pe antrenor. Nu există dovezi în acest sens sau n-au fost publicate. Și, dacă nu s-au publicat atunci, în momentul interceptării lor, acum e târziu, nu mai are niciun sens.

Cât e de vinovat?
Cum spuneam, corespondența lui Pigliacelli cu Kelici și cu alții e literatură de sertar. Poate a existat, poate nu. Dar focurile de artificii pe care Mirko le-a etalat public după plecarea lui Pițurcă sunt de necontestat. Nu poți face așa ceva decât dacă ești fie revanșard, fie prost crescut, fie și una, și alta. Sigur că pentru italian ar fi convenabilă prima variantă. Fie și doar pentru asta, el a greșit în fața colegilor, a clubului, a fanilor, în fața tuturor.

Interesul echipei
Pentru suflarea oltenească, important e ca pe teren să intre cei mai buni, iar în acest moment s-ar putea ca Pigliacelli să fie mai bun decât tânărul Popescu. Dar pentru aceeași suflare oltenească e la fel de important ca lângă gazon să fie o singură tribună, nu două. Și ca la victorii (cum a fost cea cu Mediașul) să se audă urale, nu huiduieli. Papură a făcut apel la unitate, clubul (nu patronul, ca la ultimul comunicat), a spus cam același lucru. Că suporterii trebuie să fie uniți. Dar cum, asta e problema? Doar pornind de la însuși Pigliacelli, distribuit de soartă și de sine însuși în rolul de măr al discordiei.

Haina de pe mine vs șarpe de dudău
Imposibil ca pe la agapele la care sigur a participat în cei aproape doi ani de când e la Craiova, Mirko să nu fi ascultat „M-a făcut mama oltean”. Merita efortul unui Google translate, măcar pe cele câteva versuri esențiale. „Cin’ se ia cu mine bine, îi dau haina de pe mine, cin’ se ia cu mine rău, să-l ferească Dumnezeu, că sunt șarpe de dudău, d-ăl galbin de mușcă rău”. De la destinatarul hainei a ajuns la mâna reptilienilor și doar el ar fi putut rezolva problema.

Un plonjon curajos și necesar
Dacă lucrurile erau lăsate așa, să se rezolve de la sine, huiduielile ar fi continuat. Dar Mirko a ieșit cu un comunicat, care chiar dacă nu e cel mai explicit din lume, arată că-i pare rău și că, oricum, nu-i convine situația. C-o vrea rezolvată cât mai curând. Esențială e doar prima frază, în care scuzele sunt clare. După aceea sunt niște justificări, un fel de istoric al bolii, care nu mai are niciun fel de importanță de vreme ce boala a trecut. După ce episodul s-a consumat, haina fanilor va putea sta iarăși pe umerii lui Pigliacelli, dar cu anumite condiții.

Să nu aibă, să nu mai facă
Să nu aibă impresia că e cel mai mare portar al Planetei, să nu mai facă pe țâfnosul când își permite cineva să nu fie de acord cu el și să nu mai umble cu artificii. Nu neapărat pe teren, acolo mai e loc de câte un dribling, oltenilor le place spectacolul. În postări să nu mai umble cu artificii de copil nepedepsit la timp. În rest, Mirko Pigliacelli e un portar bun spre foarte bun, de care Craiova are încă nevoie.