Niște transferuri patriotice

Maxim, Chipciu, Tudor Băluță, Cristi Ganea sau Ionuț Radu au operat recente schimbări de domiciliu pentru a juca

Pe Ionuț l-am lăsat la coadă în fraza de introducere tocmai fiindcă mișcarea de la Genoa la Parma încă nu e finalizată, dar pare chestiune de ore, pentru că vineri noaptea se închide prăvălia acestui mercato hibernal. Dar resortul mutării e simplu, inadaptabilitatea la banca de rezerve.

E și naționala la mijloc
Ionuț a jucat mereu, la vreo șase antrenori în ultimii ani, inclusiv la marele Prandelli, nu și la ultimul, Davide Nicola. Îi e greu să vadă de pe bancă gafele în serie ale înlocuitorului său, Perin, dar motivul e și altul. Ionuț nu prindea poarta echipei naționale nici când el juca meci de meci la Genoa, iar Tătărușanu stătea pe bancă meci de meci la Lyon. Acum, când rolurile s-au inversat, șansele ar fi fost și mai mici, aproape nule.

Mergem la Haga!
Ado Den Haag, noul domiciliu al lui Tudor Băluță, e o echipă vai de mama ei. Penultima în Olanda, chiar dacă e antrenată de Allan Pardew, un nume familiar în Premier League, cu West Ham, Newcastle sau Southampton în CV. După niciun minut bifat în jumătate de sezon la Brighton, Tudor le-a jucat pe toate 90 week-end-ul trecut, 0-4 la Utrecht. Ce să-i faci dacă echipa e slabă? Dar joacă și probabil va juca mereu până la 26 martie, data meciului din Islanda. A fi fost convocat și băgat în teren la Reykjavik (Băluță e unul dintre favoriții lui Mirel, punct fix la U21) ar fi însemnat un imens nonsens. Așa însă…

Șumi și „dragostea de țară”
„Chiar dacă Alex joacă prost cinci meciuri la rând, tot îl bag și într-al șaselea”, spune Șumudică, beneficiar al împrumutului lui Maxim de la Mainz la Gaziantep. E o declarație specifică lui Șumi, și, asezonată și cu fraza în care spune că noua sa perlă a pierdut 400.000 de euro pentru a se muta din Germania în Turcia, cufundă povestea într-un dulceag sos patriotic.
Cele cinci-șase meciuri de care vorbește Șumi umplu numai bine perioada de până la meciul cu Islanda și au menirea de a-l trimite pe Maxim la lot în stare proaspătă și eficientă. Dar substratul mutării trebuie căutat nu doar în patriotism, ci și în subțirimea lotului lui Gaziantep, care acum are șansa să se bucure de un produs de calitate superioară, șlefuit în Bundesliga.

Home, sweet home
Cam în aceeași cheie, a reabilitării profesionale, trebuie privite și cele două sonore repatrieri ale iernii, Chipciu la CFR și Cristi Ganea la singura echipă care a însemnat ceva în cariera sa de până acum, Viitorul. Vorbim de Alex, care n-a mai jucat un meci oficial de aproape nouă luni și acum va trebui să umple golul lăsat de plecarea lui Culio. Și de Cristi, care va avea un concurent serios pe post la Ovidiu în persoana lui De Nooijer. Va reuși campionatul nostru să repună în funcțiune doi oameni care au fost în ultima vreme respinși total și categoric de Spania și de Belgia? Și dacă da, la ce nivel îi va livra echipei naționale?

Pe dreapta ce facem?
Lui Cristi Manea, Gigi i-a pus ștampila recent, în sensul că nu se va baza pe el în primăvară. Iar contravarianta Benzar, tocmai pentru a juca, a ales să coboare o treaptă în Italia, de la Lecce la Perugia, o echipă de mijloc în Serie B, aflată la fix 20 de puncte în spatele liderului. Oricât am spune că al doilea eșalon italian e viu, valoros și mai ales tacticizat, oricât ne-am amăgi că la Perugia antrenează zbuciumatul Serse Cosmi, (un fel de Magiun Barbu plus Sdrobiș, variante peninsulare), Serie B ne-a etalat în ultima vreme mai mult dezamăgiri. Stoian, la FCSB, și Vasile Mogoș, care pare să se ocupe doar cu căratul lemnului, nu și cu corzile viorilor din Cremona. Nu găsim un Camora de flanc drept, să-l naturalizăm și pe el?