Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Dinamo Zagreb combate „teoria figurii frumoase”

La lista deja lungă a glumelor pe seama lui The Special One mai putem adăuga una: între Tottenham și CFR Cluj nu e mare diferență, de vreme ce ambele au fost eliminate de Dinamo Zagreb dincolo de timpul regulamentar de […]

...

Mirel Rădoi. Virusul și selecția

Un pachet de trei meciuri ale echipei naționale cu selecționerul în izolare e ca o nuntă la care mirele și mireasa, sau măcar unul dintre ei, nu pot participa. Din păcate, pe titularul băncii tehnice a echipei l-a lovit virusul […]

...

Piedici în calea Oștirii

A sosit sâmbăta Meciului Secolului. Nu Fischer-Spaski la Reykjavik, nu Cassius Clay-Foreman la Kinshasa lui Mobutu, nici vreun Borg-McEnroe, cinci ceasuri la Wimbledon.

Acelea au fost ale secolului trecut. Ale mileniului trecut, mai precis, o perioadă a sportului și a […]

...

Gueye nu trebuia să fie subiect de prima pagină!

Nu putea fi în altă parte decât la Dinamo și nu putea fi altcineva decât Magaye Gueye. Așa cum în criminalistică există acele profiluri lombrosiene (de la medicul italian Lombroso), care indică posibilul făptaș după fizionomie și comportament, așa și […]

...

Mario, talibanul emoției

I se spune Mario, dar de fapt îl cheamă Marius Nicolae. Acel Mario italienizat e util mai ales pentru eliminarea confuziilor, pentru că îl desparte o singură vocală, „o” în loc de „u”, de un fost mare fotbalist, Marius Niculae. […]

...

Niște oase și niște vieți

Povestea emoționantă a luptei lui Marcel Sabou cu o maladie nemiloasă conduce la alte povești, impresionante și ele, ale anilor când el juca

Permalink to Niște oase și niște vieți
vineri, 17 ianuarie 2020, 9:14

Cele patru pagini ale reportajului făcut la Gijon de Justin Gafiuc și Raed Krishan au fior nu doar în fiecare silabă, ci și în pauzele albe dintre cuvinte. Povestea fostului timișorean, ulterior dinamovist se știa în mare. Rămăsese ilegal în Occident, chestiune impardonabilă în vremea comunismului. Ca și Marcel Răducanu, ca și Sătmăreanu II, ca și Viorel Năstase. Proscriși în țară, ei se afirmau în Vest și o făceau lăudabil în acei ani optzeci, extrem de întunecați în România. Dar asupra acelor „transfugi”, cum erau numiți ei în țară, voi reveni spre finalul acestui text.

Niște oameni ca brazii
N-ai cum să nu fii impresionat. Mușchii se topesc, nu te mai poți îmbrăca singur, laringele nu te mai ajută să vorbești, mergi din ce în ce mai greu. Stefano Borgonovo debuta în Squadra azzura în aceeași zi în care Dan Petrescu debuta în naționala României. 22 martie 1989. La Sibiu, meci amical România-Italia, 1-0. Au fost adversari direcți, pentru că „Bursucul” era fundașul nostru dreapta, iar fostul milanist și apoi florentin juca aripă stânga. Borgonovo a fost atins de groaznica maladie. Ca și Giuseppe Signorini, liberoul și căpitanul lui Genoa, adversara Stelei și a lui Dinamo în toamna lui 1991, în Cupa UEFA. Ca și Cisovsky, stoperul slovac al Timișoarei de acum un deceniu. Fotbaliști profesioniști, pachete de mușchi, oameni obișnuiți cu mișcarea, cu efortul, văd cum se topesc, încet-încet.

Povestea unui alt Marcel
Era septembrie 1985 când Sabou, care avea 20 de ani și juca la Poli Timișoara, intra tare, cu ambele picioare, asupra unui alt Marcel, Pușcaș. 25 de ani, mijlocaș la Rapid, împrumutat acolo de Steaua. Dublă fractură, trei operații și, în linii mari, încheierea carierei de jucător. Chiar dacă a revenit pe teren, la Rapid pentru scurtă vreme, apoi în Divizia B la Târgoviște și la Steaua Mizil, Pușcaș nu mai putea fi cel de dinaintea groaznicei accidentări și la 29 de ani a agățat ghetele în cui.

Relația umană victimă-gresor
Când a aflat, acum câteva luni, de suferința celui care l-a accidentat, Pușcaș a scris vorbe de încurajare pe Facebook, deși la 35 de ani de la necaz îl doare osul la vreme rea, iar musculatura piciorului beteag a rămas pe vecie mai slab dezvoltată decât a celui sănătos. Puțină lume știe însă că Sabou a continuat să joace, să atragă atenția lui Mircea Lucescu și să se transfere apoi la Dinamo doar după ce victima i-a semnat o hârtie prin care e de acord ca agresorul să nu fie suspendat. Altfel, după regulamentul de atunci, Marcel Sabou ar fi trebuit să stea pe tușă până când Marcel Pușcaș revenea pe teren.

Ba chiar ai cu ce să te dai mare!
Așa greu cum vorbește, Marcel Sabou spune că nu se dă mare că a jucat în Spania. Nu se dă, deși are cu ce. Să vii de la Dinamo (unde nu era titular) și să prinzi peste 100 de meciuri în Primera chiar e o performanță! Și acum revenim la povestea cu acei „transfugi”.

Valoarea românilor
Rămâneau ilegal în Occident, băteau la porțile diverselor cluburi, stăteau câteva luni în așa-zisa carantină după care mulți dintre ei jucau de parcă ar fi fost de-o viață de-acolo. Cel mai cunoscut exemplu e Marcel Răducanu, ani la rând cel mai bun străin din Bundesliga și idolul pretențioasei tribune a Borussiei Dortmund.

Dar la fel s-a întâmplat și cu Viorel Năstase, fostul atacant al Stelei, rămas în Elveția și devenit golgeter al lui Munchen 1860 și apoi titular la Catanzaro, în Serie A, într-o vreme în care erau îngăduiți doar doi străini pe teren, iar ai lui Juve, de exemplu, se numeau Platini și Boniek.

Coleg cu Oliver Kahn
Sau Sătmăreanu II, Peggy, cum i se spunea, care a refuzat să se mai întoarcă acasă cu Dinamo de la Frankfurt și a devenit apoi titular la Stuttgart, echipă de Cupa UEFA. Sau severineanul Dumitru Nadu, fundașul dreapta nu foarte cunoscut al Timișoarei, mulți ani titular la Karlsruhe, alături de un tânăr portar pe care-l chema Oliver Kahn. Cam asta producea fotbalul românesc atunci. Acum ai noștri se bucură dacă prind banca la primele ligi de-acolo sau dacă joacă o repriză la echipe de liga a doua.

Comentarii (7)Adaugă comentariu

Flaviu (51 comentarii)  •  17 ianuarie 2020, 9:54

Su o obs.... Nadu nu avea cum sa joace alături de Kahn... el a plecat in 80 sau 81 , a jucat in meciurile cu Celtic ... și avea atunci minim 25 de ani... și nu a jucat in Bundesliga mai mult de 2-3 ani... Iar Kahn e născut in 69...

Liviu12 (16 comentarii)  •  17 ianuarie 2020, 10:38

In preajma anului 2020 sa joci la echipe medii din prima liga spaniola titular vreme de 6-7 ani, DA, e mare lucru. Dar totusi, cultura fotbalistica ne obliga sa fim mai atenti la detalii. Erau mai tehnici fotbalistii atunci, erau mai fotbalisti, stiau sa puna un stop, sa taga la poarta. Si pt. ca asta li se cerea, si pt. ca se formau pe maidane, desculti, cu mingi dificile, cu echipamente ca vai de lume... Azi ai in teorie mai mult, dar te formezi doar ca un robot. Nu mai exista inovatie. Prin 1975 daca jucai fotbal in spatele blocului, trebuia sa gasesti o solutie sa tragi in functie de cum era poarta (daca erau doar pietroaie, trebuia sa tragi pe jos, altfel era cearta daca e sau nu gol...), trebuia sa faci poate un dribling in plus pt. a ocoli o balta sau un damb etc, trebuia sa inovezi... si astfel dezvoltai o tehnica pe care azi o mai au doar cei talentati nativ., pt. ca lumea aceea a cam disparut. Pe unde se juca atunci fotbal, sunt acum parcari supra-aglomerate, malluri, benzinarii etc.... si poate un teren sintetic, dar ... cu bani. Concurenta atunci, in anii aceia era mai mica de asemenea. Pai cum puteai spune ca poti concura cu un coreean spre ex.?! Si azi cine poate juca in fata lui Son?! Son e mult peste ce era Adi Mutu, cel mai bun roman al anilor 2000-2010. Fotbalul s-a dezvoltat prea mult, concurenta acum e uriasa, e deja foarte greu. Sabou juca atunci titular in prima liga spaniola si nu prindea nationala. Acum sa joace unul titular pe la Getafe sau Levante, deja il consacra ca fiind cel mai bun tricolor. Nu e neaparat vina celor de azi, in concluzie, ci pur si simplu s-a schimbat fotbalul.... s-a schimbat societatea. In 20-30 de ani, fotbalul european, va ajunge exact ca si sporturile americane, unde doar marketingul conteaza.

motanul incaltat (199 comentarii)  •  18 ianuarie 2020, 1:57

Erau fotbalisti acum doar petarde... O mare parte de vina este a presei.... De la 15 ,16 ani deja e Mbappe sau Messi sau noul Ronaldo. Si ei chiar incep sa creada asta. Si s-a terminat.... inainte de a incepe. Ascultati-l pe Boloni---are perfecta dreptate. Dar lumea in loc sa-l asculte pe Boloni il asculta pe Mitica Dragomir. Sau pe Ana Maria Prodan. Si am ajuns unde am ajuns. Iesi frate pe post si spune adevarul: Ianis Hagi e un zero, Razvan Marin la fel... Poate ei vor auzi si se vor apuca naiba sa se antreneze cum trebuie si nu cum au fost invatati si vor incepe sa fie titulari.

nebulaEXE (13 comentarii)  •  18 ianuarie 2020, 8:30

altul era fotbalul atunci. si la noi, si in vest. ma mai uit din cand in cand la meciuri de demult. incredibil cat de lent era fotbalul, iar marcajul era facut in gluma. Cat despre: Să vii de la Dinamo (unde nu era titular) și să prinzi peste 100 de meciuri în Primera chiar e o performanță! - Dinamo avea in perioada aia rezerve care puteau fi oricand in primul 11 la Real sau Barcelona.

Flaviu (51 comentarii)  •  18 ianuarie 2020, 11:31

Fără a lua in considerare Steaua , Dinamo , Craiova și Sportul , in anii 80 erau mijlocasi in Divizia A .... care azi ar fii super-valori in L1 ..... Petcu, Nicsa ( Corvinul) , Vlaicu, Vlatanescu ( Poli) , Carabageac ( Vâlcea ) , Șoșu, Vamanu, C Solomon( Bacău) , Burcea, M Stan, Hanghiuc ( Otelul) , Eftimie ( Argeș, Olt) , Oct Grigore ( Petrolul) , Suciu ( U Cluj ), Gache, Fane Petcu, Drogeanu ( Farul) , Goanta ( Rapid) și mai sunt și mulți alții .... nivelul fotbalistic al campionatului nostru era net mai ridicat..... ca și cultura fotbalistică și sportiva a romanilor in general ....

MSA = Master of Sheep Administration (56 comentarii)  •  19 ianuarie 2020, 18:08

"...doar după ce victima i-a semnat o hârtie prin care e de acord ca agresorul să nu fie suspendat. Altfel, după regulamentul de atunci, Marcel Sabou ar fi trebuit să stea pe tușă până când Marcel Pușcaș revenea pe teren." Asta chiar ca trebuie sa dea de gandit! Ce mai face Bacila? Ca despre *** criminala Gardos ne-ati tot povestit in GSp. Si nu ca i-ar fi cerut scuze lui Bacila! ...pe langa ca, fiind ***, Gardos a scapat cu doar 5 etape de suspendare, reduse de la numarul ridicol 16 dat de mafiotii din FRF, care inca n-au intrat in puscarie: vorbesc de Nas si de *** lui, Mitica.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Romeo (9 comentarii)  •  19 ianuarie 2020, 18:15

ca orice ziarist român, supralicitezi valoarea unor jucători. Pentru noi a fost o superrealizare calificarea la Euro 84 (singura calificare 1973-89), pentru europeni nu am făcut nimic la turneul final. Năstase a fost vârf de atac, la TSV 1860 a jucat un an și încă 2 meciuri, după care ori a fost accidentat, ori blazat (ca mulți alții). Pentru Bundesliga au fost bune cele 14 goluri ale lui, într-un an, dar asta nu înseamnă că a înnebunit un fotbal cu destule vedete întotdeauna. Răducanu a fost jucătorul constant, care a salvat Dortmund de la retrogradare, dar Borussia nu avea pretenții de mare echipă. Restul plecaților au jucat la echipe de mijlocul clasamentelor. După 1990 s-a ajuns sporadic în vârf, Hagi, Răducioiu la Milan, Ilie în finala CCE când nu mai putea face nimic, Mutu ca românul, valoros dat nedisciplinat. La fotbal nu există formule, dar dacă acestea s-ar putea scrie nu cred că avem trei jucători in primii 200 europeni. După condamnările din fotbalul nostru, nimeni nu mai este *** să investească.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Comentează