Numerele lui Liță: 15, 5, 10, 70

Ion Dumitru împlinește azi 70 de ani. Antrenează copii în Statele Unite, prins în caruselul unei vieți în care a luat-o de mai multe ori de la început

Când vine vorba de Liță Dumitru în redacție, se caută poza aceea cu el și cu Johan Cruyff. Era 1977, Steaua întâlnea Barcelona în Ghencea în Cupa UEFA, banderola stătea pe mâneca galbenă (gest de curtoazie făcut de români la adresa marii rivale, acela de a schimba echipamentul și de a-i lăsa pe catalani să îmbrace culorile tradiționale) a decarului aflat atunci, la 27 de ani, la apogeul carierei. Dar Liță n-a fost mereu decar.

Tricourile de început

În 1970 l-a ținut în marcaj pe Pele la Guadalajara. Avea 20 de ani și doar câteva meciuri în echipa națională, nu jucase calificările, debutase într-un amical în Peru, câteva luni mai înainte. Practic intrase în formula lui Angelo Niculescu în locul lui Dan Coe. Dinu a coborât stoper, iar Liță și-a făcut loc la mijloc, lângă decarul Radu Nunweiller. Pe spatele lui Liță scria 15, la Mondiale numerotarea era fixă. Apoi, în teoria numerelor de la 1 la 11, a devenit număr 5. Adică mijlocașul defensiv, de acoperire, de alergătură. Aghiotantul artistului. Decar a devenit pe la 22-23 de ani, după ce-a ajuns la Steaua.

Cel mai complet

Când se invocă troica Dobrin-Balaci-Hagi, Liță Dumitru vine, în ierarhie, imediat sub ea. Poate că nu era atât de strălucitor ofensiv, dar alterna loviturile libere bătute impecabil cu intrări perfecte prin alunecare, ceea ce magicienii tripletei făceau doar arareori. Cei care l-au prins pe Petschovschi spun că Liță îi semăna cumva la joc. O perfectă cunoaștere a geometriei sferei așezate peste capacitatea de a alerga dintr-un careu în celălalt, ceea ce englezii au denumit mult mai târziu mijlocaș „box-to-box”.

Mereu alte începuturi

A plecat de la Steaua la 30 de ani ca s-o ia de la capăt la Timișoara, unde a jucat în memorabilul meci cu Celtic. Apoi a lăsat Timișoara pentru a merge la Rapid, o echipă care în vremea antedecembristă se bucura când urca spre mijlocul clasamentului. A rămas înainte de 1989 în Germania Federală, a revenit în țară și a dus (împreună cu Cornel Dinu președinte) pe FC Național până pe primul loc, lider de toamnă. A promovat Jiul în prima ligă, a antrenat Rapidul modern, al lui Copos, apoi Chiajna, echipa satului său natal, devenit între timp orășel multinațional.

Goana după aur

Acum, la vârsta la care alții nu mai încalță demult ghetele, e zilnic pe teren la Atlanta, Georgia, unde antrenează copiii de toate rasele și națiile, deveniți prin voia soartei cetățeni ai Lumii Noi. A învins o boală grea, a condus camioane în Germania, și-a refăcut viața, devenind tată pentru a treia oară la o vârstă la care alții își așteaptă nepoții. De fapt, Alexandra, mezina de 12 ani, e motivul pentru care acum trei ani a luat drumul Americii precum căutătorii de aur ai veacului 19.

Polivalent și în afara terenului

Liță nu e doar fotbalistul care l-a ținut pe Pele, ci și un fel de minitehnicus în viața de zi cu zi. Știe să crape lemne cu toporul, să țină mistria, să bată cuie. Cu mulți ani în urmă, într-un turneu al Rapidului în Italia, autocarul a făcut pană, iar cel care a rezolvat problema împreună cu șoferul a fost chiar Liță. Cric, levier, prezoane și așa mai departe. Un om care joacă pe toate posturile nu doar pe teren, ci și în viață.

Să îndreptăm gândurile noastre bune spre Atlanta lui Rhett Butler și Scarlett O’Hara, pe adresa acestui om pentru care viața a părut mereu prea scurtă, iar pământul, prea mic. La mulți ani, Liță Dumitru!