Mihăilă. Apariție, evoluție și mod de întrebuințare

Patru goluri, sau chiar trei, la doar 19 ani înseamnă ceva fenomenal. Cum? Când? Cine? De unde? Și ce va fi cu el de-acum încolo?

Trăim una din acele ipostaze în care o prestație individuală iese de sub pătura călduroasă a echipei. Sigur, se cuvin aprecieri lui Mirel Rădoi și tuturor celorlalți, și nu doar pentru acest ultim 4-1 cu Finlanda, ci pentru întreaga toamnă a noii generații U21. Dar momentul Mihăilă trebuie tratat separat, chiar dacă strălucirea lui s-a ivit și din efortul întregii echipe.

Precedentul Terheș
Cu aproape patru decenii în urmă, pe 14 octombrie 1980, selecționata de tineret a României, pregătită de Cornel Drăgușin, ajuns azi la 93 de ani, înregistra un succes epocal, 4-0 cu Anglia la Ploiești. Trei dintre goluri erau înscrise de Alexandru Terheș, 20 de ani în acel moment. Plus un autogol, pe care tot Terheș îl provocase, absolut la fel ca și în cazul serii de vis a lui Mihăilă.

Vârful de atac al superbei FC Baia Mare, creația lui Viorel Mateianu, o echipă care în acei ani atrăgea multă admirație, era blond, puternic, dădea foarte bine cu capul. S-a transferat la Sportul Studențesc, unde n-a jucat rău, dar era greu să te impui în fața unor jucători de atac precum Mircea Sandu, Coraș sau Hagi.

Din acea echipă care bătea cu 4-0 Anglia, cel mai sus au ajuns Iovan, Rednic, Klein, Gabor sau Geolgău. Sandu Terheș n-a confirmat pe măsura promisiunii. A strâns doar două selecții în naționala mare, a jucat apoi la Brașov și la FC Bihor. Atenție deci la viitorul lui Mihăilă!

Esențialul Silviu Bogdan
Fost arbitru de primă divizie în deceniul trecut, Silviu Bogdan și-a făcut cu mai mulți ani în urmă o școală privată de fotbal în Craiova. Printre recrutații anilor 2011-2012, un puști slăbuț, târgoviștean de baștină, care era la juniorii Astrei, unde nu avea cine știe ce trecere. E chiar Mihăilă, cel pe care nu contenim să-l lăudăm azi.

Un alt produs al școlii a fost Screciu, aruncat de Gigi Mulțescu la doar 16 ani în focul primei ligi și vândut apoi la Genk pe două milioane de euro. Se pun niște întrebări. Prima, cu cât se va vinde Mihăilă? A doua, mai importantă și mai fără răspuns decât prima, de ce un om ca Silviu Bogdan a fost înlăturat din funcția de șef al Centrului de juniori al Craiovei?

Plecat din Bănie, Silviu a mers pentru o scurtă perioadă la CFR Cluj, până când oamenii de-acolo i-au spus politicos că ei cumpără jucători gata șlefuiți, nu-i interesează formarea tinerilor. Oare înțelege cineva că astăzi, și nu doar astăzi, ci pentru multă vreme de aici încolo, Silviu Bogdan e, cu excepția lui Hagi, cel mai competent și mai priceput om din România în materie de copii și juniori?

Rolul lui Piți
Până acum o lună și ceva, Mihăilă avea aceleași calități extraordinare ca și până acum, că doar n-o fi dobândit viteza aceea debordantă din septembrie până-n octombrie, dar nu marca. De când a venit Pițurcă, Vali a început să dea goluri, și nu două-trei, ci o grămadă! O avea și Piți un rol în toată treaba asta? Sigur are!

De pildă, cei doi au povestit separat cam același lucru despre golul patru din meciul cu Dinamo. Ceva în sensul de „te duci în bandă, încetinești, te faci că aștepți, că tragi de timp, că-ți dorești chiar să fii faultat și la un moment dat accelerezi spre centru până când găsești poziția cea mai bună să dai cu dreptul la poartă”. După acest tipic, Mihăilă a marcat majoritatea golurilor sale din această toamnă.

Cum procedăm?
Dacă ne închipuim că Mihăilă va da de-acum încolo câte patru goluri în fiecare meci, greșim fundamental. La 19 ani evoluțiile tinerilor, chiar și ale celor mai talentați dintre ei, sunt fluctuante. Uitați-vă la Vinicius de la Real, apărut fulminant și stins, ca să se ivească Rodrygo și să dea trei goluri într-un meci de Ligă! Sau urmăriți-l pe Ansu Fati, coborât cumva în plan secund după debutul fulminant.

Craiova trebuie să-și cenzureze pornirile de a lua 5 milioane pe Mihăilă mâine pentru a lua 20 sau 30 sau chiar mai mult peste un an sau doi. Iar el, Vali Mihăilă, trebuie să priceapă că traversează momente sublime, sub dulcea mângâiere a succesului, dar că nu toată viața va fi așa. Dar pentru a avea cât mai multe astfel de clipe e nevoie ca el, Vali, să fie serios, matur, cuminte și, chiar și atunci când zboară, să aibă impresia că are picioarele pe pământ. Drum luminos, copile!