Contra: pentru voi, tribune!

Selecționerul încearcă să se apropie de inima publicului, fie și în ceasul al doisprezecelea

De fapt, vorbim despre ceasurile al nouălea și al zecelea, că atâtea are grupa. Zece ceasuri, zece meciuri mari și late. Primele șase Contra le-a abordat cu ce-a vrut el, aproape insensibil la vocile care se arătau plictisite de unii senatori de drept, care cereau alte și alte nume. Pentru „dubla” de luna trecută s-a renunțat la Grozav și a apărut Mitriță, cu efecte vizibile. Acum, când mai avem șansele pe care le mai avem, adică relativ puține, Cosmin etalează întreaga paletă de doleanțe ale publicului, lăsând în afara listei toate acele nume care-i iritau pe suporteri.

Budescu, Alibec! Măi, să fie!

Sincer, nu credeam. Multă lume se gândea că Budescu poate să dea șapte goluri din corner cu Iașiul și altele șapte cu exteriorul, că nu va fi chemat la națională. Nici el, nici Alibec. Lui Contra îi place siguranța defensivă, iubește acei mijlocași despre care el și specialiștii spun că „închid culoarele, au un rol tactic deosebit, acoperă o mare zonă de teren”, în schimb publicul le reproșează că nu dau pase mai lungi de un metru și n-au driblat în viața lor pe nimeni. Așa a dispărut acum de pe listă Paul Anton, cel cu care de regulă Guriță începea să pună titularii pe hârtie, abia apoi, după ce-i scria îngroșat numele, gândindu-se la ceilalți zece. Suporterii nu pot decât să salute alegerea.

Ne vor ajuta cei doi „astrali”?

Probabil că da, însă cu o singură condiție. Să-i și bage, nu doar să-i cheme. E posibil ca selecționerul să-i fi ales pentru repriza a doua a meciului cu Suedia, să-i trimită în teren, pe unul sau pe amândoi, dacă treaba nu prea merge. Pentru cei care încă nu conștientizează, meciul cu Suedia e, în acest moment, mult mai important decât cel cu Spania. Dacă nu-i batem pe compatrioții lui Ibra, mergem la Madrid doar ca să gustăm o Paella în Plaza Mayor și să îngroșăm coada de la Prado. De aceea, trebuie să ne concentrăm pe meciul de vinerea viitoare și abia apoi, după ce-l vom fi câștigat, să punem banda cu frăția de gintă latină dintre noi și iberici.

Careu de decari cu Alibec în coadă

Bravo pentru selecție, dar cum procedăm avându-i concomitent pe Stanciu, Mitriță, Ianis și Budescu, toți decari sadea, în accepțiunea cea mai pură a lui Gică Hagi? Dar și pe Alibec, care e atacant, însă de multe ori interpretează și el partitura decarului? Nu e cam mare înghesuiala? Ăsta să fie baiul! Probabil coboară puțin Stanciu lângă singurul mijlocaș central (fie Băluță, fie Răzvan Marin), probabil că Mitriță rămâne aripă stânga, iar pentru celelalte două locuri ofensive se bat ceilalți trei amintiți mai sus, plus Deac și Coman. Asta în condițiile în care n-am luat în calcule postul de atacant central, unde concurează, separat, Pușcaș, Keșeru și Florin Andone.

Cum a gândit selecționerul?

În mod cert a făcut selecția plecând de la ideea că în acest meci, cu Suedia, situat exact la mijlocul distanței dintre bal și spital, nu mai avem ce pierde, deci trebuie să ne ducem peste adversari. Să tragem la poartă, să avem mingea, lucruri mult mai realizabile cu fantezistul Costică decât cu nesăratul Anton.

Însă publicând vineri această listă, Contra s-a gândit și să se acopere pe sine. Ceva la modul „vedeți, oameni buni, am renunțat la Grozav, la Anton, la Dragoș Grigore! Vi i-am adus pe cei pe care-i doriți voi, cei din tribună, voi, cei din presă, care mă tot criticați, voi, nesuferiții de analiști și experți care de doi ani stați cu gura pe mine. Acum vă place?” Răspunsul e și da, și nu. Da, pentru că tehnicii, mingicarii, au fost în fine chemați. Și nu, pentru că n-au fost chemați și până acum. Să nu fie prea târziu!