Negoiță antifumat

Patronul vrea ca suporterii să nu-și mai cumpere țigări, ci să dea banii la club. Un adevărat militant antiviciu, un vajnic apărător al purității mediului

Singura noutate a conferinței de presă a fost părul schimbat al lui Negoiță, în vreme ce năravul i-a rămas același. Plângăcios, insinuant, uneori nu foarte coerent între o afirmație și alta. („Este clubul meu sau nu? Nu înțeleg…” a fost una dintre frazele sale cel puțin curioase).

Dar, în principiu, ușor de anticipat în ideea sa principală de a vinde (a ceda mai degrabă) 51 de procente din club pentru un leu.

Cam cum vine asta?

Păi vine cam așa. Bate la ușă cineva, îi dă leul și preia 51 la sută din Dinamo. În mod logic, acel cineva devine majoritar, dar preia și 51 la sută din datorii. În mod la fel de logic, celelalte 49 de procente rămân la Negoiță. Ca și 49 la sută din datorii.

Patronul spune că în acest moment datoria totală a lui Dinamo e de 1,8 milioane de euro, dar nu întreaga sumă e scadentă imediat, ci doar în jur de un milion.

Se vinde o datorie

Așadar, oricine vine să ia Dinamo, trebuie să dispună imediat de 500.000 de euro (în fine, din sumă se poate scădea leul care s-a plătit deja la semnarea actelor), pentru a acoperi, conform procentului de acțiuni, partea de datorie pe care o cumpără. Întrebarea care n-are cum să nu se pună este dacă Negoiță are și el 500.000 de euro, sau, mai exact, 490.000, pentru a-și achita partea sa de datorie.

De fapt, înainte de a se vinde un club, se vinde mai ales o datorie. Sau, ca să fim corecți, o jumătate din ea. Adică datoria lui Negoiță scade. Și actualul patron mai încasează și leul cu pricina. Bună afacere! Dar oare există acel naiv care să accepte târgul?

O lună. Și apoi?

Actualul patron a dat termen, o lună, neuitând să spună că baza de la Săftica e gajată, iar plata gajului către stat e de 17.000 de euro pe lună. Mai trebuie plătită și asta, nu doar salariile lui Nistor et Comp.

„Pe ei și la casierie!”, vorba favorită a căpitanului, e greu de pus în aplicare deocamdată. Care casierie? Că are obloanele trase! Și dacă nu apare fraierul suprem, gata să accepte târgul propus de patron, închisă rămâne.

La trei luni de neplată jucătorii își pot depune memorii. Apoi vor veni portăreii să pună lacăte la Săftica. Apoi? Dumnezeu cu mila, diavolul cu falimentul…

No smoking

În discursul său cu pasaje halucinante, Negoiță a adus în discuție cazul Atletico Madrid, unde suporterii cotizează. Ar mai fi și Borussia Dortmund, dar nu și-a mai amintit el. Acolo, „Die Gelbe Wand”, adică zidul galben, peluza, oamenii din ea, au pus cent peste cent și au scăpat clubul din faliment.

Dar tot acolo suporterii sunt și cei care decid. Negoiță îi invită profesoral pe fani să renunțe la câte două pachete de țigări pe lună și să dea câte 50 de lei pentru Dinamo. Ce duios! Militantele înverzite ale planetei au lăcrimat deja, stratul de ozon va avea de câștigat, iar normele europene cu privire la fumatul în spații publice se vor respecta draconic.

Nefumători și fraieri

Însă viitorii suporteri nefumători vor fi puși în ipostaza de a constata că deși ei cotizează, Negoiță îi vinde pe Sorescu, Ciobotariu și Popa la Ludogoreț. Și pe alții prin alte părți.

Da, dar clubul se va ralia politicii milenarist-inchizitoriale antifumat. Și va trece de la toxica epocă a trabucurilor acționarilor deceniului trecut la aerul curat al unui prezent în care unii renunță la viciu și alții vând jucătorii. Că doar povestea cu Florică a fost „gogoașă umflată”. Ca orice negociere cu cineva care refuză să fie fraier.