Renevânzarea lui Dinamo
”Un business mult prea riscant”, așa a caracterizat afacerea Claudiu Florică, potențialul cumpărător

Subiectul nu e Florică, e Negoiță. Cel care tot vrea să vândă, de ani și ani, dar n-are cui. Mușteriii se tot învârt pe lângă prăvălie, măsoară din ochi, gustă, dar târgul nu se face. Și nici nu se va face prea curând la modul concret. Vor fi mereu zvonuri, ipoteze și salarii restante. Nimic altceva. A, ba da! Jucători vânduți repede și prost, ca să apară banii de salarii. De pe-o lună pe alta, de-aș mai duce-o pân-la toamnă, leliță Ionuț!
Mirosul fin al lui Florică
Noul cumpărător e lăudat de Răducioiu. „E cel mai bun manager”, zice Radu, și e normal să zică așa de vreme ce i-a fost angajat la Regal, filială Atletico Madrid, club de juniori patronat de posibilul client al tranzacției. Peste doar două zile de la declarația favorabilă a fostului mare atacant, afacerea pică pentru că Florică, uns cu toate alifiile digitale Microsoft, tip care, zice-se, ar avea conexiuni și în zone oculte ale puterii, și-a dat seama că nu cumpără doar un brand adulat numit Dinamo, ci și un munte de datorii.
Nu neapărat la jucători, pe alea un patron bazat le rezolvă rapid, ci mai din spate, din trecutul spumos al guvernării exercitate din hotelul cu nume de fluviu. Concret, Florică a pretins ca orice datorie care iese la iveală după data semnării actelor să i se pună în sarcină lui Negoiță. Cine-l credea fraier pe maestrul Claudiu (chiar, își asuma cineva riscul de a-l crede fraier?), se înșela amarnic.
Lista de vânzări
Povestea cu Negoiță care a salvat clubul de la dispariție și de o reluare a urcușului din liga a patra, a se vedea modelul Rapidului, nu mai valorează demult nici măcar două parale în ochii suporterilor. Ei citesc știri cu fripturile de vită înjumătățite, cu mutarea angaralelor clubului din Vitan-Bârzești la Săftica și cu grabnica scoatere la vânzare a lui Ciobotariu jr, Sorescu și Popa, cu destinația Ludogoreț. Probabil la preț de castraveți, așa cum au fost cedați Nedelcearu și Costache, sau în alt plan, chiar dacă suma a fost mai bunicică, așa cum a fost extras Dorin Rotariu din cantonamentul lui Andone cu o noapte înainte de startul returului.
Cum vrei să faci performanță dacă tu vinzi totul pe mai nimic, numai ca să poți plăti salariile și alte cheltuieri curente? Dacă te scumpești la grosimea fleicii de vită, deși chestiunea e prea anecdotică, prea din Hagi Tudose, pentru a fi adevărată?!
Moment prost
Știrea cu afacerea care a picat vine într-o vreme în care echipa începuse să arate câte ceva, iar suporterii se mai liniștiseră față de tumultul începutului de sezon. Toată lumea, jucători, fani, nădăjduia că odată cu schimbarea patronatului lucrurile se vor întâmpla ca la o echipă care vrea performanță, nu ca la o șandrama care stă să pice. Se spera într-un mâine mai bun, dar acum acel mâine pare atât de ireal, încât fiecare zi de supraviețuire capătă contururi de miracol.
Vine trenul de la Iași…
…încărcat cu iepurași. Stați așa, că mai e o soluție. Horia Sabo, moroșanul-dandy care a încercat să ardelenizeze în performanță dulcele târg al Ieșilor. Oamenii plaiurilor moldave, obișnuiți să mănânce zdravăn, curechi, alivenci, poale-n brâu, zic c-au flămânzit cumplit cât timp maestrul Horia s-a perindat pe lângă Bolta Rece. Și că se miră cum de, după plecarea sa, a rămas totuși țigla pe bojdeuca din Țicău și teiul lui Eminescu în rădăcinile sale seculare.
Din ce se șușotește, Sabo e o soluție pentru Dinamo așa cum un cub de gheață e un leac la oprirea încălzirii globale. Dar măcar mai vânturi un posibil mușteriu și-i mai păcălești câteva luni pe oameni. Negoiță știe deja lecția.