Tripleta de Liga Campionilor 

Îi vom avea, probabil, în marea competiție pe Ianis, Răzvan Marin, Stanciu. În locul ultimilor doi i-am prefera pe Deac și Țucudean, dar e foarte greu.

Slavia a fost tare ca o tablă de tanc, călită la uzinele cehești, reprofilate vremelnic în timpul războiului de la producția de mașini la cea militară.

Spre Eden
Se vorbește despre minuni la retur, mai ales că arena de pe Vltava se numește Eden, dar după cum a arătat prima manșă, pare să fie mai degrabă paradisul lor decât al nostru. Nu pentru că Petrescu ar avea în față mari fotbaliști, ci pentru impresia de soliditate pe care o degajă cehii la fiecare respirație. Dacă e să ne referim la fotbaliști, dintre tricourile verzi etalate pe iarba din Gruia, cel mai „fotbalist” pare Stanciu.

Acel Nicușor pe care-l vrem
Susținând, firește, tricourile vișinii, cele mai mari emoții le aveam când mingea ajungea la șeptarul îmbrăcat în verde. La 26 de ani, după multe ezitări și după o plimbare fără un rost fotbalistic prea clar (cu excepția alimentării consistente a cardului, firește), în zona arabă, îl descoperim în sfârșit pe acel Stanciu pe care ni-l dorim de vreo șapte ani încoace, de când, încă adolescent, purta banderola Vasluiului și bătea cu succes un penalty pe San Siro, contra lui Inter.

Raze de soare
Nicușor pare să fi uitat de boema Bruxelles-ului, de arșița saudită și s-a încadrat temeinic în vremea sobră pragheză, căreia îi aduce, doar el, unele raze de soare. Nu mai ține mingea mai mult decât e cazul, n-o mai pierde, pasează, joacă simplu, chiar dacă lovirile lui sunt altele, mult mai rafinate decât ale căpitanului Soucek, cel mai bine cotat jucător al Slaviei, un tip cu pasul mare, eficient, dar cu fantezia tinzând spre zero.

Stanciu a reușit să elimine inutilitățile, prețiozitățile nelucrative din jocul său, iar acum arată într-adevăr ca un playmaker de Liga Campionilor, dar și ca un punct solid de sprijin al echipei naționale în foarte curând scadentul meci cu Spania. Alex Băluță, care-și licitează probabil prea mult propriul bagaj tehnic, fără a-și simplifica jocul, privește doar de pe bancă demonstrația de forță și pragmatism a Slaviei.

Răzvan, cel criticat și titularizat
Deși Ajax n-a făcut un meci mare la Nicosia, e greu de crezut că, de la 0-0, va rata calificarea în retur. Ar fi prea abruptă prăbușirea, de la câteva secunde de finală, la începutul lui mai, la stadiul de a nu prinde grupele la finalul lui august. Probabil că olandezii vor fi în Champions League, cu Răzvan Marin cu tot. Scos de regulă cam după o oră, colecționar de cartonașe galbene, criticat pe diverse portale sau în comentariile unor suporteri, dar titularizat mereu de antrenorul Ten Haag.

Cu un titular la Ajax în formație, parcă altfel asculți imnul la echipa națională, chiar dacă adversarul se numește Spania! După cele șase meciuri din grupe pe care Răzvan are mari șanse de a le juca, fie și parțial, te simți cu totul altfel decât atunci când te lupți cu Standard pentru prinderea „la mustață” a play-off-ului în Belgia.

Ianis sau Nicușor? Sau amândoi?
În Champions League va merge și Ianis Hagi, cu Genk, campioana Belgiei, calificată direct în grupe. Până acum are mai mult finaluri de meci, și chiar dacă ele sunt garnisite cu câte un gol sau o pasă decisivă, explicația minutelor încă puține e tot neintrarea în ritm de după istovitorul turneu final U21, urmat de vacanță. Tot vorbim de turneul de tineret. Dacă acum două luni, în plina sa desfășurare, cineva ar fi zis că prima reprezentativă ar trebui să înceapă cu Stanciu și nu cu Hagi jr., probabil că acel îndrăzneț ar fi fost măturat de valul entuziasmului popular. Acum, cu două săptămâni înainte de întâlnirea cu Busquets și Sergio Ramos, șansele par mai mult de partea lui Nicușor.

Dacă nu cumva găsește Contra o soluție de a-i așeza în teren pe amândoi, cu Răzvan Marin în spatele lor. O tripletă de Champions League! Demult n-am mai avut-o la echipa națională!