Vise pentru Mlada și Atena

Drumul de vară al CFR-ului este despre cum se face. Celelalte europene ale noastre sunt demonstrații despre cum n-ar trebui să se facă

E cald afară, se doarme greu chiar și cu geamurile vraiște. Dar de visat, se poate visa. Visele vin fără să te întrebe, iar de cele mai multe ori ele sunt despre ceea ce te preocupă cel mai mult.

Eminescu și străinii

În așternutul satinat, patronul fecesebist visează. A văzut demonstrația CFR-ului de pe Celtic Park, a acelui CFR cu care a declarat, sincer, că nu ține, deși e convins că asta e un păcat. „Cine ține cu străinii/ Mânca-i-ar inima câinii!/ Mânca-i-ar casa pustia/ Și neamul, nemernicia”. I-a răspuns, avant la lettre, însuși Eminescu, în „Doina” scrisă acum aproape un veac și jumătate.

Foarfecă și pasă de gol. Ce frumos!

În visul din Pipera, bazat pe faptele reale de la Glasgow, e minutul 90 plus șapte. Și 0-0, ca la Giurgiu. Mlada ne atacă furibund, vrând să evite prelungirile. Mingea ajunge însă în jumătatea cehă. Să zicem că la Ovidiu Popescu. Din foarfecă, având spatele la poarta adversă, „micul Lampard” dă pasa de gol pe care i-a dat-o Djokovici lui Țucudean în finalul din Scoția. La primire e de data asta Tănase, pe care el, strategul din Pipera, l-a trimis vârf după ce, în mod cu totul genial, l-a scos pe Gikiewicz. Și Tănase dă golul calificării!

Moment în care pe bancă sună din nou telefonul, cu ordinul clar de a se căuta un charter ieftin pentru Guimaraes. Până atunci, Cristea și Planici fuseseră imperiali, Vînă extraordinar, Crețu magnific, iar Andrei Vlad era numit deja de către spectatorii localnici „noul Petr Cech”. Ce noapte minunată!

Noaptea grecească

La fel se poate visa și într-un pat luxos dintr-un hotel atenian, unde doarme Craiova. Și în Grecia e tot cald, foarte cald. Seara a fost frumoasă și fierbinte, masa bogată și bine udată s-a lungit, instinctul fiind acela că e vorba despre ultima deplasare europeană din acest an. Și totuși, ce-ar fi dacă…?

Cine zice că nu s-ar putea ajunge la 2-1 pentru olteni, iar în ultimul minut Qaka să dea pasă cu spatele, din foarfecă (pentru el e mai greu cu fața și cu mingea la firul ierbii!) către Fortes, introdus de curând în locul lui Roman, printr-o inspirație divină a unui telefon providențial. Carlos dă gol, e 3-1, Craiova se califică, iar codița de abanos a portughezului nu se mai vede dintre îmbrățișările coechipierilor. Rezultat imens, calificare istorică!

Înapoi la realitate

Aceste vise este posibil să existe, nimeni nu le poate opri. Uneori visăm că zburăm, că ne iubim cu vreo blondă, că nu mai avem de plătit facturi, că plecăm în vacanțe fabuloase. Dar ca să se întâmple aceste minuni la Mlada Boleslav și la Atena, lucrurile trebuie privite și făcute ca la CFR, nu ca la FCSB și la Craiova. La CFR, patronul n-are cum să viseze că-l bagă pe Țucudean pentru golul decisiv, pentru că în viața reală el nu face asta niciodată. Acolo, visul și realitatea schimbărilor îi aparțin în totalitate lui Dan Petrescu. Atunci când a venit Conceicao, vara trecută, în locul lui Edi Iordănescu, iar în contract i s-a trecut că formula de joc trebuie aprobată de conducere, CFR a fost eliminată de Dudelange.

Mână liberă!!!

Ca să te poți bucura în fața a 60.000 de fani adverși, trebuie să îndeplinești două condiții decisive. Să-ți alegi antrenorul potrivit, să-i dai mână liberă (și bani pe măsură, firește). Altfel, cu tine, patron, mereu la pupitru, riști să-ți sune deșteptătorul și tu să-l închizi ca să-ți poți termina visul atât de frumos! Știi, chiar și în semiconștientul somnului destrămat, că realitatea e alta.