Galacticii din Astana

În loc să admită că n-au jucat nimic, vocile campioanei României încearcă să ne convingă ce adversar dificil le-a scos soarta nemiloasă în cale

Știm, am auzit de multe ori în ultimele zile acest meniu nesărat, fără condimente: deplasare lungă, oboseală, diferență de fus, gazon sintetic care miroase a mușama, adversar aflat în mare ascensiune, nu doar el, ci întregul fotbal kazah, tot mai înfloritor de la o zi la alta. Investiție, infrastructură, plus tocitul ” numaiexistăechipemici”. Cățeluș cu părul creț, fură rața din coteț. Recitată peltic, la grupa mică.

Metehnele de acasă

De observat era că tu, CFR, campioana României, n-ai jucat absolut nimic! Bătrânește, dezlânat, încet. Acestea nu vin nici din zborul lung, nici din iarba de plastic. Tu pur și simplu așa joci. Acasă, în campionat, închizi culoarele, stai cu gura pe arbitrii, la pauză te fâțâi pe la ușa lor, aștepți o fază fixă să dai gol sau poate o execuție a lui Țucudean, care să intre câteva minute și să-ți aducă izbăvitorul, mult doritul și voluptosul 1-0. Lucrurile astea nu le vezi, zici doar (Mara la Digi, la câteva minute după meci) că a fost drumul prea lung și adversarul prea puternic. Și că a ratat Omrani. Da, a ratat. Și el, și Culio. Dar și acele ratări au fost întâmplătoare, n-au reieșit din superioritatea CFR-ului.

Astana vs Ana Aslan

Arlauskis, Vinicius, Camora, Hoban, Culio, Deac. Șase oameni săriți bine de 30 de ani în echipa de start. Doi mijlocași de 36, Hoban și Culio. Sânge proaspăt de pe bancă, ex-medieșan, Rondon și Luis Aurelio fiind intrați și ei într-al patrulea deceniu de viață. Plus Vâtcă și Mureșan, alți doi veterani, rezerve neutilizate. Un lot în care Costache, cumpărat cu aproape un milion de euro, n-are loc, nici măcar pe foaie, decât atunci când te obligă canoanele regulii U 21. În Europa zici că funcționează regula Over 30. N-a început încă să-ți albească barba, n-ai ce să cauți în echipa CFR-ului!

Marele Tomasov

Doamne, ce fotbaliști! Doar când le pronunți numele lui Beysebekov, Logvinenko sau Murtazaev, te cutremuri! Zei ai gazonului artificial, nu alta! Dorin Rotariu, care în naționala României joacă doar sporadic, e de la distanță cel mai bun de la ei. Mai e moș Rukavina, sârbul, leat cu Culio și cu Hoban. Și să nu-l uităm pe Marin Tomasov! Pe care ni l-au ridicat la rang de Messi plus Neymar. A jucat contra lui Dinamo acum un deceniu, când era la Hajduk Split. Între timp, a stat câțiva ani Rijeka, a făcut niște dușuri în vestiarul lui Munchen 1860, a respirat ceva aer condiționat la Al-Nasr și a cunoscut adevărata împlinire în Kazahstan! Fotbaliștii croați adevărați, compatrioții săi, sunt pe la Real, pe la Barcelona, pe la Inter, pe la Liverpool. De-alde Tomasov găsești în Croația în fiecare sat.

Hagi, contrazis de realitate!

Dacă luna trecută, prin traseul de la U21, am trăit iluzia că ne-am putea repune fotbalul pe picioare, odiseea înecăcioasă de la Nur Sultan ne readuce cu picioarele pe pământ. Nivelul nostru poate ajunge doar întâmplător la rangul Croației, Franței, Angliei și Germaniei cu care ne-am luptat în arșița italiană. Noi, definitoriu, avem probleme în Kazahstan, în Luxemburg și suntem nevoiți să dăm piept chiar azi cu trupe din Republica Moldova și Azerbaidjan. Ideea vizionară a lui Hagi de a cere includerea campioanelor tuturor țărilor în Ch. L., se izbește de contraargumente precum această zeamă sălcie sorbită în mirosul unei după-amieze kazahe.