Parantezele din dreptul României
Turneul U21 poate defini altfel echipa națională, prin cluburile de unde vor proveni în viitor jucătorii

Când spui Ionuț Radu (Genoa) e bine. Dacă adaugi că de fapt subiectul aparține de Inter pentru următorii cinci ani, e și mai bine. Când zici Cutare (FCSB) sau Cutare (Viitorul) sau când pui în paranteză Craiova, mai e cum mai e, fiindcă e vorba de băieți tineri, pentru care există perspectiva unor transferuri.
Al-ceva și Șaormaspor
Răzvan Marin (Ajax) e iarăși bine. Ludogoreț mai e cum mai e, pentru că bulgarii se mai strecoară prin Ligă uneori, altfel disputele cu Vereya și cu Montana nu înseamnă cine știe ce. Dar când afișezi lista convocărilor, iar prin paranteze apar Kisvarda sau Al-ceva sau Al-altceva, sau vreo Șaormaspor sau Baklavaspor (oricât ar fi crescut nivelul în Turcia, importante rămân tot cluburile mari din Cornul de Aur), parcă ai un sentiment de echipă națională de mâna a treia…
Vară de construcție
Parcursul excepțional de la Euro U21 ne dă dreptul să refacem construcțiile dintre paranteze. Să scriem acolo denumiri sonore, echipe serioase din peisajul occidental. Să transferăm, să luăm bani, să consolidăm bugetul cluburilor românești, dar când semnăm acele acte de transfer să ne gândim puțin și la binele celor pe care-i vindem.
Trimițându-i prin pustiul arab pentru câteva sute de mii de euro în plus, ne batem joc de ei. Clubul românesc încasează bani, jucătorul primește și el salariu bun în aerul condiționat emirat sau saudit, dar în timp credibilitatea se pierde. Și credibilitatea cluburilor, dar și eticheta care se pune fotbaliștilor români. Aceea de a se duce oriunde, în funcție doar de suma de transfer, nu și de perspectiva pașilor înainte în carieră.
Joaca de-a milioanele
După fiecare moleculă de oxigen fierbinte inspirată în peisaj italian, lui Florinel Coman i se mai adăugau câteva milioane în discursurile SF rostite de la Palat. Golurile cu Anglia au fixat cota pe paliere de-a dreptul maladive, ba 40 de milioane, ba chiar 60. Fiorentina vorbește de 3,5 milioane și probabil că oferta va fi aruncată la coș. Iar cu botezatul Mbappe s-ar putea întâmpla ce s-a întâmplat cu la fel de tânărul (de atunci!) Andrei Cristea, care reușea acum un deceniu și jumătate o „dublă” în poarta Valenciei.
S-a vorbit atunci de 20 de milioane, iar când Boloni, ale cărui tălpi cunosc cărările fotbalului occidental, a avertizat că Andrei nu se vinde mai mult de două milioane (până la urmă nu s-a vândut nici cu acelea), a fost făcut dușman, trădător, bozgor și în toate felurile.
Cum rezolvăm Tokyo 2020
Atenție la paranteze, așadar! Cu ajutorul lor rezolvăm nu doar problema credibilității primei reprezentative (unde și paranteza lui Tătărușanu, Lyon, e sonoră, indiferent cum se va tranșa rivalitatea cu Anthony Lopez), ci și a echipei olimpice. Ne plângem că turneul de la Tokyo, de la anul, se întinde până în august, dată la care cluburile noastre învață intensiv geografia tururilor preliminare din Europa.
Ce ne facem? Nicio problemă! Transferăm inteligent fotbaliștii selecționabili pentru JO la cluburi serioase, cu nume. Acele echipe sunt direct în grupele CL sau EL, încep treaba în septembrie și-și pot lăsa jucătorii să asculte imnul național în interpretare japoneză.