Nea Mircea, negociator de pace

Lucescu senior a stins rapid o flacără care părea să ia amploare. Cea aprinsă între fiul său și Gică Hagi

Oricine dintre noi poate fi diplomat până când în dispută e vorba de o persoană apropiată. Când trebuie să-ți aperi copilul, fratele, părintele, partenerul de viață, devii fiară, nu mai ții cont de nimic, muști, sfâșii.

Orice moleculă de tact se topește, se diluează în sângele încălzit la o temperatură mult prea ridicată. Îți trebuie mult tact să stingi, doar din câteva vorbe, șira de paie cuprinsă de vâlvătăi. Mircea Lucescu, de la experiența celor aproape 74 de ani ai săi, ne dă o lecție despre cum se pot rezolva din doar câteva cuvinte până și cele mai insolvabile stări conflictuale.

Putea ieși război pe viață!

Răzvan spusese că doar 5-6 jucători ai echipei U21 pot face imediat pasul spre prima reprezentativă. Hagi, se știe, s-a aprins și l-a trimis pe Lucescu junior „la taică-su, să-l învețe” și înapoi la școala de antrenori. Când ai 50 de ani și tocmai ai câștigat campionatul în Grecia, îți pică rău de tot să te trimită cineva, fie el și Hagi, la tata și înapoi pe băncile școlii. Plus povestea cu pistoalele lui Savvidis, înmuiată insuficient printr-un comunicat prin care Gică îl asigură pe patronul ruso-grec de întregul său respect. În mod normal, dintr-o poveste ca asta se iscă un conflict major, poate o dușmănie pe viață. Oamenii sunt cu atât mai orgolioși cu cât destinul îi așază pe poziții mai înalte.

Și ceilalți, Gică, dar puțin mai târziu!

Aici intervine nea Mircea și rezolvă lucrurile cu înțelepciune, ca un rabin bătrân. „Îl înțeleg pe Gică, el e legat sentimental de acești copii. Dar are și Răzvan dreptate. Una e să te confrunți cu adversari de aceeași vârstă, alta cu jucători de 32 de ani. Acum, imediat, pot urca la echipa națională primii 5-6, dar vin și ceilalți, puțin mai târziu”, a smuls Lucescu senior fitilul bombei la Telekomsport. Argumentând (se putea altfel?) cu exemple personale, creațiile sale Corvinul și Dinamo, ultima având la un moment dat 10 jucători la echipa națională. Dacă nu lua poziție nea Mircea, focul ar mai fi ars mult și bine, întețit de declarațiile care în mod sigur că ar fi urmat. Istoria cu pistoalele lui Savvidis ar fi trecut repede, dar Răzvan și Gică s-ar fi privit chiorâș multă vreme de acum înainte. Plus că nici nea Mircea nu era într-o postură confortabilă. L-a lăudat mereu pe Hagi în ultimii ani și acum tocmai el să-i pună fiul la punct și încă atât de abrupt?!

Suporteri, umăr la umăr

„Tineretul îți dă întotdeauna înapoi tot ce îi dai tu”, sună următoarea pildă a lui Lucescu senior. Motiv pentru care va merge la Bologna, la semifinala cu Germania, să-i susțină pe acești tineri pe care, într-o foarte mare măsură, stă aplicată ștampila inconfundabilă a lui Hagi. Va înfrunta vipia emiliană din tribună, din mijlocul suporterilor, și poate că n-ar fi exclus ca umărul tricoului său, mereu de culoare închisă, să stea lângă umărul mereu alb al tricoului lui Gică Hagi. Momentul împăcării supreme! Camerele televiziunilor italiene, care-i știu bine pe amândoi, n-au cum să rateze acest cadru. Răzvane, nu te duci și tu la Bologna? N-ar da deloc rău…