Petrolul. Apă peste foc

Întâmplările recente de la Ploiești par să le copieze pe cele de la Dinamo, însă deznodământul e cu totul altul

Probabil că dacă nu s-ar fi petrecut evenimentele de săptămâna trecută, de la Săftica, atunci când prezentarea lui Neagoe a trebuit să fie amânată (anulată?) din cauza presiunii suporterilor, Marius Stan și Flavius Stoican ar fi fost instalați bine mersi la Petrolul, urmând ca eventuala lor contestare sonoră să vină abia la primele meciuri oficiale. Dar Săftica pare să fie un episod-pilot al serialului cu multe episoade în care fanii vor cu totul altceva decât le oferă conducerile cluburilor.

Haosul bine finanțat

Petrolul a fost în sezonul trecut prototipul echipei bine hrănite, dar eșuată din cauza unui management dezastruos. Finanțarea suficientă din partea furnizorului de apă la nivelul orașului s-a materializat prin condiții aproape de cele din prima ligă, dacă nu peste ele. În eșalonul de elită începi socotelile de la acel milion și ceva de euro din drepturi TV, bani cuveniți nou-promovatelor. În liga a doua, Veolia a luat-o aproape de la zero, oferind avioane peste avioane, hoteluri de multe stele, autocar de lux, cantonamente de nivel înalt, salarii bune și achitate la timp. În schimb, promovarea s-a ratat maiestuos, pe bancă s-au perindat patru antrenori, legătura dintre echipă și conducerea executivă a fost deficitară, omul menit s-o asigure, Cristi Vlad, deși petrolist autentic, fiind mereu contestat de suporteri și plecând în cele din urmă.

Puțin Hollywood

Există totuși deosebiri între Dinamo și Petrolul. La „câini” Negoiță e proprietar, într-un fel sau altul e clubul lui. La Ploiești, societatea reprezentată de dl Mădălin Mihailovici doar sponsorizează. De aceea, despărțirea e mai puțin complicată. E mai ușor să retragi un sprijin financiar, adică să denunți unilateral un contract, decât să treci clubul în proprietatea altcuiva, așa cum încearcă Negoiță să-i transfere afacerea lui Rednic. Cu toate argumentele că nu trebuie cedat niciodată presiunii suporterilor, că o societate serioasă, cu capital francez, nu acceptă asemenea manifestări, ieșirea din scenă a lui Mădălin Mihailovici a avut ceva hollywoodian, de erou neînduplecat care se ridică din mijlocul unei ședințe și-i lasă pe toți cu ochii în soare. Marius Stan a rămas pe scaun neștiind ce să mai spună, Stoican a renunțat să mai vină. De ce să mai vii la un club care tocmai a rămas fără finanțare?

Cheia Mulțescu

Poate că nu s-ar fi ajuns aici dacă era adus doar Marius Stan, dar era păstrat Gigi Mulțescu. „SMURD-ul” a venit la sfârșitul lui martie, la cererea suporterilor, încercând să dreagă ceea ce devenise extrem de greu, aproape imposibil de dres. Lotul era așa cum era, jucătorii fuseseră aduși de alții, nu se mai puteau face transferuri, cu toate astea Petrolul a fost doar la un meci de locul de baraj. Campionatul s-a terminat de aproape două săptămâni și cum lui Mulțescu nu i-a spus nimeni nimic de despărțire, se întrevedea că el va rămâne pe bancă. Probabil că anunțul făcut cu câteva ore înainte de prezentarea noului staff a dat ghes suporterilor să procedeze cum au procedat, deși ținta lor părea să fie noul președinte, nu noul antrenor.

O primă lovitură

Spectaculoasă prin accentele de thriller de care am vorbit mai înainte, întâmplarea de joi, de la Ploiești, duce totuși la o concluzie. Anume la aceea conform căreia recrudescența acestui fenomen al deciziilor luate la presiunea tribunei poate totuși să fie stopată. Dur, ușor hollywoodian, dar pilduitor.