Impresionantul gest al jucătorilor de la Pandurii

Fotbaliștii gorjeni s-au oferit să contribuie cu banii lor la salvarea clubului. Frumos, dar se pare că inutil

Nu s-au putut bucura prea mult cei de la Pandurii de salvarea matematică de la retrogradarea din liga doua, că pe capul lor a căzut năpasta. FIFA a obligat clubul din Târgu Jiu, prin decizie definitivă, să achite urgent restanțe salariale vechi de trei ani, însumând aproape 80.000 de euro, către doi fotbaliști sârbi, Gordan Bunoza și Nikola Vasilievici (ultimul trecut și pe la Dinamo), care au îmbrăcat tricoul oltenilor în perioada de glorie a clubului, din prima ligă. Sorocul e din scurt, la miezul acestei nopți, 30 mai, ora 24:00. În caz contrar, Pandurii va primi o penalizare de 9 puncte, ceea ce o va duce sub linia retrogradării, împingând-o în liga a treia!

O primă întrebare
Oare ce s-ar fi întâmplat dacă Pandurii erau nu proaspăt salvați, ci liniștiți, la multe puncte de linia roșie? Oare tot 9 puncte penalitate ar fi primit? În acest caz, probabil că li s-ar fi fâlfâit de depunctare. Ce mi-e că termin în liga a doua pe locul 7 sau pe locul 15, ultimul care asigură salvarea? Tot aia e! Sau poate că domnii de la FIFA s-ar fi uitat pe clasament și ar fi dictat acea sancțiune care să-i retrogradeze. Cine știe?!

De unde bani?
Șefii clubului au intrat în alertă, începând să ceară în stânga și-n dreapta. 80.000 de euro nu e o sumă pentru care să retrogradezi într-o ligă inferioară. E prețul unui apartament cu două camere, mai dichisit. Dar când n-o ai, e o sumă imensă. Cine să-ți dea acești bani repede, chiar și cu titlul de împrumut? Mai ales că prin zonă se știe că echipa de fotbal e cam rău platnică!

Jucătorii au cuvântul
Daniel Brânzan, căpitanul Pandurilor, a luat cuvântul: ” Eu și întregul lot am fi de acord să renunțăm la restanțele noastre salariale, iar cu banii noștri să se plătească sumele jucătorilor sârbi”. A fost completat de George Tudoran, poate cel mai cunoscut jucător al echipei, fost în trecut la Rapid și la Viitorul: Ne-am gândit că dacă tot am reușit să ne salvăm pe plan sportiv, să ne salvăm și pe plan administrativ. Am discutat cu toții, degeaba am muncit pe teren, dacă nu facem un efort să rezolvăm lucrurile!” Tudoran invocă apoi numele lui Marin Condescu, liderul sindical și spiritual al Gorjului ultimelor decenii. În ideea că, prin mijlocirea întâistătătorului fotbalului și mineritului din zonă, acești bani se vor întoarce odată și-odată la fotbaliștii dispuși să-și cedeze puținul lor.

Emoționant, dar inutil
Gestul jucătorilor gorjeni impresionează, mai ales că el vine de la niște oameni care, doar câțiva dintre ei, câștigă trei-patru mii de lei pe lună, ceilalți iau mai puțin. Acești băieți nu vor să meargă în liga a treia, într-un anonimat desăvârșit, după ce au obținut pe teren dreptul de a rămâne în anonimatul relativ al ligii secunde. Pe aici se mai televizează niște meciuri, te mai vede cineva…
Dar pe cât de frumos e demersul lui Tudoran și al colegilor săi, pe atât de inutil! Acești bani, acele restanțe salariale la care ei sunt dispuși să renunțe, nu se află undeva, într-un sertar sau într-un cont, că dacă s-ar fi aflat, le-ar fi fost achitate drepturile, lună de lună. Acei bani nu se află nicăieri! Și nu poți plăti o impunere a FIFA cu niște bani care nu există și care trebuie procurați de club din altă parte, nu din mărinimia angajaților.

Plus că nu e nici sănătos ca banii jucătorilor, în măsura în care ei ar exista, să aibă rolul de a salva cluburile aflate la înghesuială! Dacă prind de veste alți patroni, metoda poate deveni în scurt timp un instrument de lucru frecvent și toxic.