Ce a pierdut de fapt Craiova?

Nu e o tragedie să ratezi o finală de Cupă. Mai rău e când îți pierzi zecile de mii de oameni din tribune

Matematica „dublei” Viitorul-Craiova din Cupă e mult mai simplă decât filosofia manșei tur-retur. Dacă metafizic sau dialectic se pot invoca ratările, inclusiv din penalty, aritmetica e mult mai rece.

Ea spune sec 4-1 pentru echipa lui Hagi. Dacă adăugăm și acel 2-1 din campionat, dintre cele două meciuri de Cupă, rezultat care a dus la despărțirea oltenilor de Mangia, ajungem la un 6-2 „aggregate”, concretizat prin trei înfrângeri într-un interval de 21 de zile.

Ceea ce în orice interpretare existențială duce la o singură concluzie: în acest moment echipa lui Hagi e mai bună decât cea a oltenilor. Clar, fără alte nuanțe!

Dincolo de penalty
S-a ratat un penalty, al șaptelea dintr-o incredibilă serie de 18 obținută în acest sezon. Doar FCSB (11), Viitorul (8) și CFR (7) au obținut atâtea penaltyuri câte a reușit Craiova să rateze!!! În rest, toată cealaltă lume a avut mai puține momente de voluptate în preajma punctului cu var decât au reușit oltenii să risipească. Dar dincolo de această constatare mai degrabă caleidoscopică, celelalte ratări invocate de Papură (a spus că echipa sa trebuia să marcheze cel puțin trei goluri) trebuie așezate lângă ratările Viitorului, măcar la fel de multe și la fel de mari. Sau lângă fazele în care dacă Drăguș n-ar fi fost individualist, tabela ar fi înregistrat alte și alte modificări în defavoarea Craiovei. Nici nu-i greu, când etalezi o astfel de apărare, care îl are drept portstindard pe Donkor, simbolul gafei defensive universale.

Alt aut, alt gol penibil
La manșa tur oltenii au primit un gol stupid, după o aruncare de la margine, și se părea că maximul ridicolului la acest capitol fusese deja atins. Eroare! Se poate și mai rău!

În minutul 86 al meciului de la Ovidiu, iluștrii apărători alb-albaștri au uitat pur și simplu că la aut nu există ofsaid, l-au uitat acolo, nemarcat, pe Ianis, pe care l-au crezut afară din joc, iar decarul din Ovidiu a profitat de acest cadou nesperat, nu înainte de a-l perpeli pe toate părțile pe sus-amintitul nefericit Donkor.

De la câțiva metri, Răzvan Popa, neutilizat de opt luni, reapărut nu doar cu un look nou, în urma renunțării la plete, ci și cu multe kilograme în plus, privea placid propria neputință. A sa și a întregii defensive de vodevil. Tilihoi, Ștefănescu și Deselnicu se răsucesc în morminte, iar Sandu Boc, Săndoi, Gică Popescu și chiar Cornel Papură, și el un fundaș foarte bun, au tot dreptul să-și facă semnul crucii.

Dincolo de scor
Pierzându-se în numărarea ratărilor, Craiova ocolește esențialul. La Ovidiu, apoi acasă cu Viitorul și mai mereu în ultima vreme, oltenilor le-a lipsit ceva mai important decât precizia în fața porții adverse. Anume acea dorință de a obține ceva din fiecare fază, acea răutate în joc, acea determinare care a făcut ca în tribunele de acasă să fie ba 27.000 de oameni, ba 24.000, ba măcar 15.000.

După această eliminare din Cupă scaunele albastre libere de pe noua arenă olteană vor fi tot mai multe. Câtă lume va fi în tribune luni, în a doua zi de Paști, la meciul cu Sepsi?

În jur de 5.000? Pe-acolo! Când ai un bazin de suporteri pe care-i alungi prin joc și prin rezultate, înseamnă c-ai pierdut mai mult decât accesul într-o finală de Cupă!