Craiova la doctor 

La puține minute după meci, Sorin Cârțu vorbea despre o analiză amănunțită. La analize te duci când te simți rău și nu știi cauza

Dacă te bate o dată Viitorul cu 2-1 după ce ai condus cu 1-0, o poți da pe întâmplare sau pe soartă. Când același 1-2 după 1-0 vine încă o dată, aproape tras la indigo, la doar nouă zile distanță, înseamnă că așa stau lucrurile acum între cele două echipe. Craiova începe bine, arată ceva fotbal, dă gol (cel de pe Litoral a fost acel gen de ofsaid clar, care nu suportă niciun fel de polemică), apoi se stinge ca o lumânare lăsată în bătaia vântului tăios și umed de la malul mării.

S-au vândut doar jucători, nu și pregătirea fizică
Față de sezonul de toamnă, Craiova poate justifica poticneala prin despărțirea de Mitriță și accidentarea lui Koljici. Dar tonusul celor rămași n-a ajuns nici la infirmerie, nici la New York. Oltenilor li se taie picioarele după 60 de minute, iar după 75 par să aștepte aruncarea prosopului din colțul ringului. Asta pe parcursul aproape fiecărui meci. La nivel de sezon, e al treilea campionat la rând când, de prin aprilie încolo, echipa cam dă în primire. Aici, la acest capitol, trebuie făcută o radiografie amănunțită. Ajutoarele peninsulare ale lui Mangia, deși par niște savanți ai Renașterii, par să meargă pe aceeași curbă descendentă ca și predecesorii lor indigeni.

Teoria menajării
Devis a spus după meci că, spre deosebire de Viitorul, nu-și permite să menajeze o echipă întreagă de la un meci la altul, fiind sub presiunea rezultatelor. Așa e. Numai că Viitorul, cu acea garnitură secundă, din care doar Paul Iacob s-a regăsit și la startul contra Craiovei, a făcut 0-0 la Sfântu Gheorghe și a șters podeaua cu Astra, la Giurgiu. Ideea e să menajezi obținând rezultate, nu renunțând deliberat la ele. Dar pentru asta trebuie să existe echipa din spatele echipei, ceea ce la Craiova nu e cazul.

Bancă de placaj
La Viitorul a intrat Mladen, care a ajutat la schimbarea sistemului tactic, adică la transformarea lui Boboc și De Nooijer în adevărate extreme, după ce în prima repriză fuseseră doar simpli fundași laterali. Apoi a apărut George Ganea, vizibil imediat prin pasa de la golul doi. În sfârșit, a fost trimis pe teren Achim, să închidă culoarele, printr-un plus de experiență atașat unei echipe care ajunsese riscant de tânără. Craiova l-a schimbat pe inexistentul Mihăilă cu la fel de inexistentul Drăghici. Jucători tineri amândoi, cu atât mai surprinzătoare placiditatea lor. A apărut Bic, a cărui folosire începe să devină obsedantă. În fine, crudul Raul Baicu în locul experimentatului Mateiu, schimbare de dragul schimbării, care mai mult a slăbit echipa decât s-o întărească.

Rolul lui Cârțu
Când a îmbrăcat sacoul de președinte, Sorinaccio a spus cât se poate de explicit că nu se va amesteca în treburile antrenorului. Dar nu despre amestecat e vorba acum, în sensul românesc al expresiei, la modul „Scoate-l pe ăla și bagă-l pe celălalt!”. Din experiența celor peste trei decenii de antrenorat pe care le are și a jumătății de veac petrecute nemijlocit lângă gazon, Cârțu poate veni din tribună cu ideile de care e nevoie. Asta nu înseamnă să te bagi, ci să ajuți.