Adios, Julio Baptista! Și gracias!

Brazilianul a fost de acord să rezilieze cu 15 luni înainte de soroc un contract care lăsa o gaură mare în bugetul CFR-ului

Julio intră în analele fotbalului românesc. Niciodată un fotbalist cu asemenea CV nu evoluase în România și probabil că vor trece mulți ani până când depozitarul unei astfel de biografii va mai păși pe gazoanele noastre.

Resurse umane
Trei ani la Sao Paulo, care imediat după anul 2000 era cea mai bună echipă din Brazilia. Doi ani senzaționali la FC Sevilla, de unde a atras atenția Realului. Trei campionate pe Bernabeu. Unul în tricoul lui Arsenal, alți trei ani la Roma, umăr lângă umăr cu Totti, în sfârșit, un sezon de adio în fotbalul mare, la Malaga. Peste tot cu minute multe, mai mult titular decât rezervă, cu numele înscris pe tabelele de marcaj, inclusiv în El Clasico.

O fișă „de resurse umane” cu care Liga 1 a fost, este și va fi de-a pururi incompatibilă. Motiv pentru care cele 42 de minute bifate de subiect în tricoul CFR-ului înnobilează, fără niciun fel de glumă, plăpânda noastră competiție internă!

Secunda și factura de gaze
La început, din august până la 31 decembrie, salariul lui Baptista la CFR a fost 15.000 de euro pe lună, urmând ca, fără niciun fel de clauză sau de alt amendament contractual, de la 1 ianuarie 2019 și până în vara lui 2020 brazilianul să numere lunar 45.000 de euro. Concret, el a încasat 75.000 de euro pentru anul trecut și măcar încă 90.000 pe primele două luni din anul în curs, admițând că a fost generos și a fost de acord ca rezilierea să fie datată cu 1 martie.

Rezultă 165.000 de euro, care raportați la cele 42 de minute bifate, dau aproape 4.000 de euro pe minut. Mai exact 3928,57. Sau, dacă vreți, 65,47 euro pe secundă. În lei la cursul zilei vine 307. Un plin zdravăn de benzină, o factură la gaze mai de primăvară sau o masă îmbelșugată la un restaurant bun pentru fiecare secundă jucată!

Julio a fost domn
După mai bine de jumătate de an de stat în Gruia, perioadă marcată prin numeroase probleme la genunchi asociate cu o agresivă bronșită astmatică, Julio a fost de acord să rezilieze contractul. Informația trebuie citită și înțeleasă chiar așa. El, brazilianul, a fost cel care a contribuit la terminarea înțelegerii. Dacă n-ar fi semnat, CFR ar fi trebuit să-l plătească încă un an și ceva, cu 45.000 de euro pe lună, mai dându-i, pe lângă ce-i dăduse până acum, vreo 600.000 de euro.

Bani cu care fie cumperi un jucător tânăr destul de bun, fie plătești timp de un an salariile integrale ale lui Țucudean și Deac, poate cei mai importanți jucători ai echipei. Sunt toate motivele ca șefii CFR-ului să-i mulțumească lui Julio pentru gestul literalmente galant și să-i ureze o cât mai grabnică rezolvare a acelei sâcâitoare bronșite astmatice.

Ce e de reținut
Devine valabilă tocita frază care spune că nu joacă CV-urile, și nici salariile. Tocită, dar adevărată! N-ar fi rău ca în acele momente de efuziune în care spui că dai o lovitură de imagine cum n-a mai fost alta, ultimele tale urme de rațiune să ia în calcul și amănuntul că semnezi un contract cu un jucător care, dincolo de cei 37 de ani din pașaport, în ultimele trei sezoane nu bifase decât niște meciulețe nevinovate pe la Orlando City, sub soarele zâmbăreț al Floridei. Și că, lămurit pe deplin că de-acum încolo cariera sa de fotbalist s-a încheiat, Julio putea să-și lipească pe frunte contractul, să se antreneze la echipa a doua sau prin parcuri, dar să-și asume postura de rentier și să le ia banii!