Craiova, câteva umbre într-un meci bun 

Paradoxal, oltenii au jucat mai bine și mai mult la înfrângerea, 2-3, cu FCSB, decât la victoria, 2-0, cu CFR

Când pierde, Craiova arată mai bine decât atunci când câștigă. Prestația de pe Arena Națională, în ciuda acestui 2-3 care pune 6 puncte întregi, neînjumătățite, între olteni și vistul lor de titlu, e cea mai cu miez din acest început de sezon care până acum le adusese două victorii și un egal, parcursul fiind fără gol primit. Fotbalul simplu și prozaic propus de Mangia în epoca post-Mitriță a căpătat mai multe nuanțe duminică seara, dând un tablou în tonuri plăcute. Câteva detalii au dus însă la o tabelă defavorabilă.

Greu fără Mateiu

Punctul de sprijin al oltenilor în meciul cu CFR a fost cuplul celor doi Alex, Mateiu-Cicâldău. Un metronom cu pas apăsat, șut bun și cu mare experiență plus un tânăr tehnic, mobil și reconfortant de matur în joc la 21 de ani. A lipsit Mateiu, iar descompletarea perechii a fost decisivă. Elvețianul etnic italian Fedele a avut destule erori de acoperire a zonei, a apărut prea puțin la construcție, iar șuturile sale, aproape la fel de bune ca ale celui pe care l-a înlocuit, n-au existat contra FCSB-ului. În acest moment, Mateiu pare o piesă esențială în construcția lui Mangia.

Stoperi visători

Jucând de câteva meciuri în cuplu, Renato Kelici și Thiago Ferreira dau mereu senzația că le lipsește din imediata apropiere un al treilea companion, așa cum deprinseseră ei să se descurce în sistemul cu trei fundași centrali. Deși amândoi sunt puternici și zeloși, spațiile dintre croat și portughez sunt de multe ori prea mari, iar lentoarea fiecăruia dintre ei îi face vulnerabili la combinațiile rapide ale adversarilor, așa cum a fost aceea care a dus la penalty-ul pentru FCSB, soldat și cu eliminarea lui Kelici.

Schimbările

Sau, mai bine zis, lipsa lor. A intrat Bic, să acopere spațiul afânat din zona lui Fedele, dar mijlocașul venit de la Gaz Metan nu mai simțise demult răsuflarea echipei. Fortes a avut la dispoziție doar 5 minute, când chiar nu mai era nimic de făcut în afara aruncării mingii în față, spre fizicul mult prea impunător al portughezului. Era de așteptat să apară Andrei Cristea, nu doar pentru motivul nostalgic al împlinirii celor 14 ani de la meciul cu Valencia. Rațiunile introducerii veteranului erau multe altele.

Rolul lui Pigliacelli

Dincolo de transformarea impecabilă a penalty-ului (nu, Mihai Bălașa, n-a fost luare la mișto, nimănui nu-i arde de miștouri când e condus cu 1-0!), parcă de prea multe ori mingea e întoarsă către portar. De la centrul terenului, uneori chiar de dincolo de el, Kelici, Thiago și nu numai ei, îl caută insistent pe omul în galben aflat cu 30 de metri mai în spate. Motiv pentru care Mirko are probabil mai multe atingeri și mai multe pase decât mijlocașii. Contra CFR-ului, una dintre acestea a însemnat assist la golul lui Koljici. Duminică seara însă, lansările lungi ale lui portiere-centrocampista s-au dus enervant către frunțile lui Bălașa, Planici, Filip sau Pintilii.

În rest, n-a fost un meci rău!