Fotbalul simplu al Craiovei

După despărțirea treptată de tripleta Băluță-Gustavo-Mitriță, oltenii au trecut la o partitură schematică, pragmatică, dar și eficientă

Ca să piardă, o dată la un an și trei luni, vreun meci în deplasare în campionat, CFR trebuie să treacă pe la Craiova. În decembrie 2017, Dan Petrescu, oarecum împotriva firii sale tactice, asedia poarta olteană o repriză întreagă și pleca învins cu 2-1. În februarie 2019, Conceicao a măcinat în gol, strivit de omniprezența unui cuplu central, Mateiu-Cicâldău, care a fost cheia meciului. Și demolat de o simplitate aproape candidă a exprimării ofensive a oltenilor. Situație semantică în care „simplu” nu înseamnă simplist, ci eficient.

Goluri din aut și din degajare de portar

Primul. Aut bătut repede de Bancu, demaraj Mihăilă (jucătorul-revelație al oltenilor, cu 19 ani abia împliniți, pe 2 februarie!), minge întoarsă la Andrei Cristea și rezolvare de fotbalist cu mare experiență. Al doilea. Pasă de peste 50 de metri de la portar (Pigliacelli ar putea juca oricând în câmp), demaraj Koljici, boltă peste Arlauskis, plecat târziu în întâmpinare. Două mostre de eficiență, două goluri pe care, ca antrenor, când le dai, înseamnă că ai înțeles principiile jocului direct, iar când le iei, îți vine să te lași. O astfel de eficiență e contemporană cu discursurile mult mai sonore despre posesie, despre tiki-taka și alți psalmi tactici impuși dinspre Palat.

Despre sisteme

În primul meci al sezonului, la Ovidiu, Craiova a înfățișat trei fundași centrali. Cu CFR-ul a renunțat la unul, la Donkor, în locul său apărând din primul minut Andrei Cristea. Teoretic, e o mutare ofensivă menită să le închidă gura celor care-l fac pe Mangia „italian fricos”. Practic, organizarea a rămas. Cu doi, cu trei sau cu șapte fundași centrali, Devis rămâne un excelent șahist al propriei jumătăți de teren. De acolo pleacă totul, mai ales de când, fără tripleta-liliput din trecut, te vezi nevoit să adaptezi ofensiva călcăturii apăsate a lui Koljici și inspirației lui Andrei Cristea. Și, eventual, demarajelor tinerești pe stânga ale lui Mihăilă, copiate, la cu totul altă scară, după cele ale leatului său de la Real, născut tot în 2000, Vinicius Junior.

Cu tabela, Cipriane!

„Cu ce ne-a fost superioară Craiova? În prima repriză, dacă a trecut de trei ori centrul terenului…”, se lamenta Deac după meci. La marea experiență a decarului clujean e frustrant să vezi că pierzi dintr-un aut și dintr-o degajare de portar. Cu tabela au fost oltenii superiori, Cipriane! În dreptul lor scria 2, în dreptul vostru, 0. Cu organizarea, cu atmosfera, cu publicul. Și poate că și cu inima. La olteni, cei 25.000 de oameni din tribune au înțeles că trebuie să plece Mitriță și l-au aplaudat. La CFR, cei câțiva oameni din conducere n-au priceput că Țucudean ar dori altceva, într-un moment în care George avea Nisa și Nantes pe masă. Fie în locul lui Balotelli, fie într-al bietului Sala.

La aproape 28 de ani, complet neinteresat de zornăitul țechinilor din lumea arabă, fotbalistul român al anului 2018 ar fi dorit să-și încerce puterile în Hexagon. Cum clubul n-a dat curs ofertelor franceze de primă mână, George ba a răcit, ba a avut probleme musculare, nu e prea clar, dar cert e că n-a urcat în avionul de Craiova. E chestie de atmosferă, dar și de înțelegere a fenomenului.