Stanciu și Mitriță sunt de înțeles. Dar Craiova e?
Lumea condamnă mutările celor doi, plasându-le în fotbalul marginal. Dar e doar o parte a adevărului

Cosmin Contra povestește că s-a întâlnit recent, la un meci de la Milano, cu mai mulți impresari care i-au spus că fotbaliștii români nu sunt subiecte de actualitate pentru marile cluburi ale Europei. Știam și noi asta, de mai mulți ani, și în mod sigur știa și el, selecționerul. În acest moment vorbim de cel mai înalt nivel al nostru plasat la Napoli (o rezervă accidentată), la Nantes și la Genoa (doi portari), la Brighton sau Mainz (două rezerve). Și cam atât.
Stanciu ar fi vrut și nu prea
Tot Contra povestește că a vorbit cu Stanciu înaintea transferului saudit și că Nicolae ar fi ezitat să meargă acolo. Sigur că ai ezitări când știi ce se spune despre fotbalul de cămile, când știi că poți ieși din circuitul echipei naționale. Dar la 2,5 milioane de euro pe an mai ai ezitări? La de patru-cinci ori mai mult decât la Sparta mai șovăi? E ușor de spus că Stanciu a văzut în fața ochilor doar banii, plasând departe, dincolo de linia orizontului, planul profesional. S-a zis că acel Stanciu de la 19-20 de ani lăsa senzația că va ajunge la Chelsea, Inter sau la alte cluburi de această dimensiune. Dar cel de la aproape 26 mai lasă această senzație? Mai degrabă nu. Poate că dacă ar fi explodat la Anderlecht, ar fi urmat un salt calitativ. Campionatul Belgiei e o rampă de lansare pentru Anglia și nu numai. Dar acea combustie nu s-a produs, iar de pe podurile de peste Vltava e greu să mai țâșnești spre înălțimile pe care le întrezăreai odinioară. Și, în final, ce om aflat la jumătatea traiectului său profesional (la 26 de ani viața de fotbalist e cam la jumătate) zice NU unei asemenea deflagrații a câștigurilor sale?
Mitriță, după Pele și Beckenbauer
Căpitanul Craiovei e dorit în America, la New York. Acolo jucau acum mai bine de patru decenii Pele și Beckenbauer. Ce-i drept, echipa se numea Cosmos, iar El Rey și Der Kaiser intraseră binișor într-al patrulea deceniu al vieții. Dar în anii șaptezeci fotbalul din State era aproape zero, pe când astăzi nu mai e. Beckham, Rooney sau Zlatan, și ei spre asfințit de carieră, au călcat sau încă mai calcă terenurile, majoritar sintetice, ale Lumii Noi. Soccerul face tribune pline, chiar dacă minutul de publicitate e încă mult mai ieftin decât la Super Bowl. Și, să ne aducem aminte cum, după vreo cinci ani la LA Galaxy, Beckham s-a reîntors în Europa și a mai jucat, destul de bine, un sezon pentru Milan. Sigur că America e departe, zborurile sunt lungi, diferența de fus orar e consistentă, dar nivelul pare mult mai ridicat dect la Al-Ahli-ul lui Stanciu. Plus că și la Mitriță funcționează acel principiu al măririi salariale de măcar cinci ori. Putem spune că el e cam tânăr pentru acest pas (face 24 de ani peste câteva zile), dar în trenuri trebuie să te sui atunci când îți opresc în gară. Iar în gara lui Mitriță a oprit acum New York City FC.
Raționamentul Craiovei
Economic, oltenii au gândit ultraeficient. L-au răscumpărat pe Mitriță de la Pescara cu 700.000 de euro și acum îl dau cu de cel puțin zece ori mai mult. Tot în câștig i-au dat și pe Ivan, Băluță, Gustavo, Screciu sau Vătăjelu. Rentabilitatea e impecabilă. Dar sunt de ajuns Piglacelli, Cicâldău, Fedele, Koljici, Andrei Cristea, adică ultimele lor achiziții, pentru titlul de care se vorbește tot mai insistent? Ba, în ultima vreme, s-a pronunțat destul de clar chiar și cuvântul „event”!