Cât de rău a fost Mircea Lucescu? 

Rednic și Orac au exprimat recent nemulțumiri despre niște lucruri petrecute cu decenii în urmă

Cei mai în vârstă, aduceți-vă aminte! Cei mai tineri, uitați-vă pe YouTube! Golul al treilea al lui Dinamo în meciul cu Hamburg, acel fabulos 3-0, e marcat de Orac. Finalizarea e o capodoperă, chiar dacă în drumul spre poarta vest-germană piciorul neatent al marelui Kaltz îl ajută puțin pe Costel să rămână în posesie. Ajuns singur cu Stein, numărul 11 al lui Dinamo îl fixează cu privirea pe portar și trimite în plasă. Sau rememorați golul din lovitură liberă, din meciul cu Liverpool, semifinală de CCE. Altă capodoperă! Iar Liverpool de atunci era un fel de Real Madrid de azi, adică un club pentru care trofeul continental apărea la „obligații curente”.

Resentiment aniversar

Ei bine, acel tânăr de 25 de ani n-a prins lotul pentru Euro ’84. Așa cum nu l-au prins nici Geolgău, autorul golului istoric de la Bratislava, nici Lăcătuș, care la 20 de ani explodase deja, nici Balaci, măcar ca turist. Astăzi, în clipa împlinirii celor 60 de ani, Orac spune că Lucescu i-a răpit dreptul de a juca la un Campionat European. După trei decenii și jumătate, resentimentul rămâne, iar Costel îl face public într-un moment aniversar.

Pe nimeni, în viața lui!

Mircea Rednic a jucat de 83 de ori în echipa națională, mai mult de jumătate dintre selecții avându-l pe bancă pe Mircea Lucescu. Iar astăzi Rednic spune că Lucescu nu numai că n-a făcut nimic pentru el, dar n-a ajutat niciodată pe nimeni! Când un antrenor te bagă la 18 ani titular în Divizia A, te duce la 19 la echipa națională, de unde mai mult de un deceniu nu te mai clintește nimeni, înseamnă nimic? Doar pentru că după Revoluție nu te-a luat în Italia? Te-a ajutat la 18 ani, la 19, la 21, când aveai nevoie. La 28 socotea că ești matur, te descurci singur. Ceea ce s-a și întâmplat, Rednic fiind acel gen de descurcăreț care dacă naufragiază pe o insulă pustie nu numai că supraviețuiește, dar și prosperă. Să nu uităm că pe vremea lui Rednic exista și Negrilă, un fundaș dreapta foarte bun, care însă n-are decât 28 de selecții. Când meciul era foarte greu, cum a fost la Bratislava sau pe Wembley, intra Negoro fundaș, iar Mircea urca la mijloc. În rest, numărul 2 la națională era mereu al lui Rednic.

Oameni și amintiri

Mircea Lucescu are și defecte, ca noi toți. Probabil, el e convins că are mai puține, poate chiar deloc. Dar nu le are pe acelea pe care le invocă Rednic, iar ignorarea, poate nedreaptă, a lui Orac la Euro ’84 așa a fost să fie. Nici Iordănescu nu l-a luat în America pe Lăcătuș, ci pe Iulian Chiriță. De-ale vieții! Dar dacă după atâta amar de ani nu reușim să ne îndulcim amintirile și să păstrăm din viață ce a fost frumos înseamnă că am început să îmbătrânim. Nu numai tu, Mircea Rednic, nu numai tu, Costel Orac, ci și noi, care v-am văzut meciurile pe viu și ne amintim cu mare drag de ele.