Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Wembley, o poză și o jumătate de veac

Alexandru Boc a pus o poză pe Facebook. Mai are uneori astfel de obiceiuri la 72 de ani, când nu joacă fotbal cu oameni mai tineri cu patru decenii ca el, când nu se plimbă țanțoș prin centrul Oradei sau […]

...

Ce a ales Tusk din România

Donald Franciszek Tusk s-a născut la Gdansk în 1957. În orașul-port de la Marea Baltică unde două decenii mai târziu se aprindea becul sindical al electricianului Lech Walesa, ajuns ulterior premier și chiar președinte al Poloniei. De la Walesa la […]

...

Fotbalul acela, care chiar era fotbal!

Mihai Cristache (stânga) și Valeriu Ioniță (dreapta)   Vorbim despre anii nouăzeci, când întâmplările așa și așa ale fotbalului intern se ascundeau sub faldurile grele ale performanțelor Generației de Aur. Un reprezentant respectat al epocii, aproape octogenarul pe atunci Traian […]

...

Ilie, mereu scos din cutie

Un avion depunea dimineața, devreme, echipa Stelei pe pista aeroportului din Oradea. Era vară, băieții, Toni Doboș, Didi, Pandi, Costel Gâlcă, Joe Panait, Ilie Stan, erau care în bermude, care în treninguri și se grăbeau să ajungă la hotel, să-și […]

...

Real, lucid cântec de jale

Nu scoți decât un plăpând 2-2 la Villarreal, cu „Submarinul” aflat la cea mai mare adâncime din istoria sa recentă. Pe loc de retrogradare înaintea meciului din 3 ianuarie. Însă, altădată, după un astfel de duș rece, venea Cristiano în […]

...

Ilie, mereu scos din cutie

Era demult, eram cu toții mult mai tineri. Cu mai bine de un sfert de veac mai tineri.

Permalink to Ilie, mereu scos din cutie
luni, 7 ianuarie 2019, 9:33

Un avion depunea dimineața, devreme, echipa Stelei pe pista aeroportului din Oradea. Era vară, băieții, Toni Doboș, Didi, Pandi, Costel Gâlcă, Joe Panait, Ilie Stan, erau care în bermude, care în treninguri și se grăbeau să ajungă la hotel, să-și întregească somnul întrerupt când la București, cu o oră înainte, era încă întuneric afară. Unul singur venea aristocratic, studiat, cu sacoul pe mână, dar la cămașă și cravată. Ilie Dumitrescu era lustruit din cap până-n picioare, deși regimul libertin al lui Emerich Ienei, el însuși mereu impecabil, nu impunea vreun canon vestimentar. Adevărată izbăvire, după ce în campionatul trecut nea Puiu nu permisese nici măcar șireturi nelegate la adidași.

După câteva ore de somn la un hotel orădean, s-a plecat cu un autocar la Debrețin. Dincolo de hotar, vreo oră de mers. De data asta, Ilie era în echipament de prezentare, Șort, tricou. În autocar a citit. S-a ajuns la locul faptei, la niște terenuri rurale, afară din oraș. Era un fel de turneu de juniori acolo, al cărui punct culminant, pe terenul principal, era meciul dintre Debrecen și Steaua. Gazdele au întârziat programul, astfel că echipa campioană a României s-a pomenit cu vreo două ceasuri libere. Băieții le-au petrecut în voie printre sutele de părinți și copii. Unii s-au învârtit chiar pe lângă tarabele cu sucuri, dulciuri, cârnați (doar eram la Debrețin!) și bere. Ilie și-a ales un petic umbros și a tras un pui de somn. Afară, sub copaci, în gălăgia sutelor de glasuri.

După meci (unde Ilie a dat două goluri), gazdele au invitat Steaua la un soi de agapă. Locul, un soi de cantină, folosită mai mult pentru juniori, nu era absolut deloc pretențios. Toată lumea era lejeră, se bea bere, se glumea, câțiva băieți luaseră în primire mesele de biliard. A apărut și Ilie Dumitrescu, un pic mai târziu, de la dușuri. Reîmbrăcase costumul de dimineață, din avion. Dunga pantalonilor era perfectă, ca și nodul cravatei. Freza, făcută cu atenție în oglinda aburită a vestiarului, n-avea niciun fir mișcat. Pantofii luceau. Iar sub braț ținea cartea pe care n-apucase s-o termine în autocar.

Acel Ilie, de atunci, avea 24 de ani și era căpitanul Stelei. Era înainte de Pasadena, înainte de Tottenham, Sevilla sau Mexic. Mult înainte de Hanul cu Tei sau de postura sa de analist tv. Dar băiatul cu o copilărie grea, din Rahova, făcea încă de pe atunci exerciții de perfecțiune.

La mulți ani, Ilie, impecabilule!

Comentarii (3)Adaugă comentariu

marian (2 comentarii)  •  7 ianuarie 2019, 12:53

Jos palaria ! Pentru nea Imi, pentru Ilie si pentru Alin Buzarin !

Observator (64 comentarii)  •  7 ianuarie 2019, 14:15

Dumitrescu a fost un mare fotbalist, iar acum este un analist inspirat si un barbat elegant! Pe langa opiniile pertinente relative la meciurile pe care le comenteaza, am apreciat si multe dintre raspunsurile date in interviurile din preajma aniversarii a 50 ani; trei dintre ele mi se par extraordinare: 1. Hagi ar valora astazi peste 150 mil. Euro; 2. Nu poti sa-ti cumperi un ceas de 200 000 Euro daca ai in cont ... doar 700000; 3. Apreciez preferinta sa pentru vin, in loc de bere sau tarii! Inca ceva: golul 2 din meciul cu Argentina reprezinta o capodopera colectiva extraordinara! O.

Ilie (48 comentarii)  •  10 ianuarie 2019, 14:54

In sfirsit un articol de calitate la buzarin .. Suprinzator, chestia asta cu tinuta impecabila i-o reprosa mai ieri lui Daum, ca e infumurat, ca nu-si da seama in ce mediu e, ca nu stiu ce. Sa spunem ca buzarinul era atunci in petioada lui talibana a jurnalismului, cind dadea cu pietre (articole) in orice 'strain' care se apropia de meleagurile noastre IMPECABILE. Nu avea rezultate, domnule ! Revenind la Ilie Dumitrescu, eu il cunosc de pe vremea cind era pusti junior la Steaua, eu fiind la rindu-mi pusti junior la sectia de rugby. Avind terenurile alaturate in complexul sportiv din Ghencea, ramineam deseori la sfirsitul antrenamentului ptr a observa suprins, si admirativ, un baiat rîvnos si cu o ambitie afisata pe frumoasa-i fata, de a reusi gesturile perfect executate : reluare, amortiu, suturi, centrari .. Raminea adeseori singur sau cu un prieten (coleg ?) care il furniza in mingii, ore in sir, si nu pleca pina nu era satisfacut de el. Mai apoi, din 87 am inceput sa aud de el la echipa mare, impreuna cu Dan Pestrescu, dar cu un Ilie Dumitrescu ce isi facea loc din primul ani printre titularii vremii ce se numeau, totusi, in categoria lui : Majaru, Hagi, tudorel Stoica, Balint, Boloni, Lacatus sau Piturca. Da, talentul nu asteapta virsta. De atunci si pina astazi, eu numele lui il utilisez in toate ID-urile, nu doar pe GSP. Bravo Ilie, daca citesti rindurile astea. Un singur lucru iti cer cei care au culorile ros-albastre in singe si ti-au scandat numele din tribune de la prilul tau meci : nu uita cine este Steaua si nu ne face de ris intrind in rindurile ciobanului. 'fcsb' nu e Steaua. Steaua va reveni intr-o zi unde ii e locul. Ai contribuit si tu, in mod major, la numele si renumele ei. Nu o lasa acum, numind-o 'fcsb' cind si cum poti la televizor. Te iubim prea mult ptr asta.

Comentează