Urna a patra, banca de la geam

Înainte de a face praf o competiție, trebuie s-o înțelegi. Se pare că României i-au scăpat sensurile Ligii Națiunilor

De la început, acea emblemă policromă a Ligii Națiunilor ni s-a părut un fel de ștergar de artizanat, pe care se înghesuie de-a valma steaguri de națiuni dintr-o Europă globalizată. O beție de culori stridente, o avalanșă de clasamente complicate. Și frustrarea că nu mai avem acele meciuri amicale, atât de dragi nouă, în care facem o grămadă de schimbări, mai ales în repriza a doua, iar la final declarăm, cuprinși de voluptate, că a fost un test util.

Era o șansă pentru noi
Se pot plânge de această Ligă a Națiunilor echipele din primele urne valorice. Francezii pot invoca inutilitatea competiției, bazându-se pe faptul că ei sunt oricum campioni mondiali și că se vor califica la Euro 2020 indiferent de grupa în care vor fi în preliminarii. Dovadă că nici nu s-au prea omorât cu firea, terminând seria în urma Olandei. Deschamps, de la înălțimea la care se află, poate privi meciurile cu nemții și cu olandezii ca pe niște înfruntări de verificare. Dar selecționerii României, Serbiei, Ungariei, am dat doar câteva exemple din grupa a treia valorică, și mai mult decât atât, antrenorii și jucătorii Belarusului, Georgiei și ai altor națiuni din eșalonul al patrulea valoric, au toate motivele de a lua lucrurile foarte în serios. Pot ajunge la Europene fără să fie nevoiți să se ciocnească de rocile dure ale continentului.

Cu cei de teapa noastră
Dacă n-ar fi fost această competiție, acest culoar favorabil, am fi invocat mereu că n-avem cum să ajungem la turneul final în fața unor adversari extrem de puternici. Ce șansă avem noi, de exemplu, împotriva Franței sau a Germaniei? Aproape niciuna. Dar Liga Națiunilor ne-a dat posibilitatea, de care n-am profitat, de a spera la Euro 2020 trecând de Serbia și, mai departe, dacă am fi câștigat grupa, de Finlanda, Norvegia sau Scoția, celelalte națiuni care au mers mai departe în această divizie a treia. Parcă e mai la îndemână să te bați pentru calificare cu aceste echipe decât cu marile puteri.

Distanța față de cei mari
Ultimul adversar de primă mână depășit de România a fost Olanda, iar asta s-a întâmplat cu mai bine de un deceniu în urmă, în preliminariile pentru Euro 2008. Știți povestea, meciul acela de la Constanța, disputat pe vânt, ploaie și noroi, cu puiul de ofsaid de la golul lui Goian, lăsat de amicul nostru de-atunci și de acum, Kyros Vassaras. În ultimii ani am mai smuls remize decente Italiei sau Spaniei în meciuri amicale, în rest n-am fost în stare să ne atingem de reprezentative puternice. Inclusiv calificarea noastră la Euro 2016 s-a întâmplat într-o grupă cu Ungaria, Finlanda, Irlanda de Nord sau Grecia, adică niște competitoare cu pedigree cumva asemănător nouă.

Doamna profesoară UEFA
De-acum nu ne rămâne decât să ne luăm la trântă cu cei mari într-o grupă care va fi mult mai grea decât această serie plăpândă, cu Serbia, Muntenegru și Lituania, pe care n-am reușit s-o câștigăm. Vom fi în urna a patra, banca de la geam și ne vom plânge că doamna profesoară UEFA ne scoate cam rar la tablă și ne ține doar în note mici.