Lăsați-l pe Rednic să conducă!

Antrenorul ultimului titlu dinamovist (de foarte demult, din 2007) încearcă să salveze ce se mai poate salva

Rednic nu vine la Dinamo să stea pe holuri în așteptarea clipei magice când îl poate primi Negoiță, nu vine nici să-i dea târcoale lui Alexandru David, în speranța că omniprezentul președinte îl va băga în seamă, nu vine nici să trimită grădinița pe teren, ca să aibă scuza întineririi, ca Bratu. Nu vine nici să asculte șoaptele lui George Trandafir, pentru că probabil nici nu știe și nici nu-l interesează cine e George Trandafir. Rednic vine, pur și simplu, s-o conducă pe Dinamo. Într-o primă fază s-o scoată de pe acest mizerabil loc din clasament, de baraj al supraviețuirii, apoi s-o ducă în playoff și în tot acest timp s-o conducă. Ceas de ceas, clipă de clipă.

Nu e chiar așa de lipsit de scrupule
Sigur că nu e nici frumos și nici elegant ce i s-a întâmplat lui Claudiu Niculescu. 20 de zile, 13 antrenamente, nici măcar un început de mandat. Dar sunt informații demne de a fi credibile că Rednic, într-o primă fază, ar fi înclinat să refuze oferta, tocmai pentru a nu-l pune în această ipostază jenantă pe Claudiu, nimeni altul decât vârful său de atac de la ultimul titlu, din 2007. Abia când a fost asigurat că oricum Niculescu ar fi fost schimbat, abia atunci Rednic a consimțit să semneze. Episod care dacă e real, și pare să fie, reduce multe grade de înclinare din porecla „Strâmbul”. Îl face pe Rednic mult mai perpendicular pe sol.

Luați-l așa cum e!
Sigur că Rednic e dificil. Sigur că nu suportă pe nimeni prin preajmă, episodul cu Dinu Gheorghe de la ultimul mandat fiind ilustrativ. Sigur că-și aduce jucători, sigur că face doar ce vrea el. Dar în acest moment, de pe locul pe care e, Dinamo și Negoiță nu se află în postura de a pune condiții. Fie îl iau pe Rednic așa cum e, cu jucătorii lui, cu felul său de a lucra, fie învață să se orienteze printre locurile din clasament compuse din câte două cifre. 10,11, 12… poate chiar mai jos. Există anumiți antrenori pe care trebuie să-i iei așa cum sunt dacă vrei să obții ceva. Așa e Rednic. Așa e Andone. Așa e Pițurcă. Așa e Dan Petrescu. Așa pare să înceapă să fie Edi Iordănescu. Faci ca ei și ei te duc acolo unde ți-ai dorit. Dacă vrei să faci ca tine, poți, ca șef de club, ca patron, să te joci de-a întinerirea, de-a noul Dinamo sau de-a ce vrei tu, dar de regulă locul de joacă e playout-ul.

Ce înseamnă mână liberă?
Nu se pune problema să i se șoptească lui Rednic la ureche echipa sau schimbările, să se bage cineva peste el. Nu s-a băgat nimeni peste Bratu, peste Miriuță, peste Niculescu. Dar, dacă i se dau lui Rednic în sarcină și transferurile, sigur nu-i propune pe Axente sau Popovici ca soluții de cupe europene. Și nu vine nici cu fundași de genul Katsikas, Mezague sau Delorge. Iar dacă se va șușoti că fiica sa e impresarul jucătorilor care vor veni, răspunsul e unul singur. Impresarul nu e fiica, e chiar el. De fapt, nu e impresar, ci e manager general. Într-o zi poate că patronii cluburilor noastre vor pricepe ce înseamnă acest rol.