Cultura de a merge la stadion
120.000 pentru meciurile de acasă ale ultimelor două clasate din Bundesliga. Spre 160.000 de oameni pe trei stadioane londoneze, în aceeași zi. E unul dintre codurile numerice prin care înțelegerea fotbalului poate fi deblocată

Când se oprește jocul pentru o accidentare din Dinamo-Sepsi, o simplă apăsare a telecomenzii mută pe Hertha-Bayern. 75.000 de oameni la meci, vineri seara târziu, când nici măcar la nemți nu se înregistrează asistențele de sâmbătă sau de duminică. Imaginile revin pe arena bucureșteană, goală, demodată, tristă. După meci, încă din primele fraze, Claudiu Niculescu spune că vrea să aducă oamenii la stadion. Frumos deziderat! La primul său meci acasă au fost doar o mie și ceva, pe o vreme ideală, pe un stadion din centru, deservit de metrou.
Derbyurile suprapopulate
Real-Atleti, casa închisă. La Barca-Bilbao „doar” 78.000. Cu măcar 10.000 sub estimări. Oamenii sunt cam supărați după înfrângerea de la Leganes. La Roma-Lazio și Juve-Napoli stadioanele au fost arhipline. Până și în Ungaria, la Ferencvaros-Ujpesti au fost peste 20.000. Derby și nu prea. Într-adevăr, „Frodi” e lider, dar Ujpesti e în a doua jumătate, în plină mediocritate. La noi vin peste 20.000 la FCSB-Dinamo sau când joacă acasă Craiova cu una dintre FCSB, Dinamo sau CFR. În rest, până și la olteni, liderii absoluți ai clasamentului românesc, la meciurile cu „ceilalți” vin 12.000-14.000 sau cam pe aici.
Londra, în câteva ceasuri
Sâmbătă, la 12:30, ora locală, s-a jucat West Ham- Manchester United. Încă o înfrângere pentru The Special One urmărită din tribune de 57.000 de oameni, pe Stadionul Olimpic. La 15:00 a fost Arsenal-Watford pe Emirates. 60.000 de spectatori la un meci „de serviciu”, fără valențe de derby. Mai pe seară, de la 17:30, Chelsea-Liverpool cu 40.000 de privitori. Mai mulți nici nu prea încap pe Stamford Bridge. În total, în interval de câteva ore, pe trei arene londoneze ultima sâmbătă de septembrie a strâns aproape 160.000 de oameni. Londra e imensă, se ajunge greu dintr-o parte în alta, așa că vorbim în principiu despre 160.000 de oameni diferiți.
Public de rezultat? În niciun caz la nemți
Ne întoarcem la declarația lui Claudiu, cu adusul spectatorilor în tribune. Într-adevăr, la noi funcționează principiul publicului de rezultat. Când echipa merge, vine lumea, când nu merge, joci în pustietate. Schalke, fără punct în 5 meciuri, și Stuttgart, fără victorie, erau ultimele două clasate în Bundesliga înaintea etapei de sâmbătă. La Schalke-Mainz au fost 62.000 de spectatori, iar la Stuttgart-Werder 58.000. În total, 120.000 la codașele clasamentului, echipe aflate în criză profundă. Acei oameni nu erau supărați pe rezultate, pe echipele lor?
Educația
E o specie care la noi nu se va aclimatiza niciodată. Nu e vorba de stadioanele sub cele nemțești, de nivelul fotbalului, clar inferior, sau de nivelul economic al spectatorilor. E vorba de educația de a merge la fotbal, de o cultură a omului care urcă în tribună, de obișnuința de a petrece timp pe stadion, nu în căldura papucilor de molton, și în tovărășia pungii cu semințe și a berii la pet, multă și ieftină.
Strângem și noi măcar 5.000 de oameni, luni seara, la CFR-Craiova?