Generația U21 trebuie să fie bună până la U30!

Ne bucură calificarea aproape parafată a tinerilor. Dar și mai bucuroși vom fi dacă acești tineri vor duce fotbalul nostru pe umeri încă vreo zece ani de-acum încolo

Ne vom califica. Îi vom felicita, îi vom premia pe băieții lui Isăilă&Rădoi, nu e exclus chiar ca, în anchetele care se apropie, fotbalistul anului 2018 să iasă unul dintre cei de la U21.

Vara viitoare vor merge la turneul final din Italia, unde vor face niște rezultate. Încă nu știm ce fel de rezultate, bune sau mai puțin bune. Și alte națiuni au școli puternice de fotbal, nu numai noi. Probabil că după competiția din iunie 2019, care fără îndoială că ne va capta atenția, unii dintre tineri vor prinde contracte bune în străinătate. Alți câțiva vor rămâne să țină pe umeri campionatul intern, așteptând și ei telefoanele impresarilor.

Cei mai mulți dintre acești tineri vor face pasul către echipa națională. Dar nu ajunge un simplu debut formal sau un șir de apariții simbolice în prima reprezentativă, risipite prin ani. E nevoie de multe meciuri la rând, ale cât mai multor băieți care compun ceea ce acum înseamnă o gașcă talentată, ambițioasă și promițătoare.

„Decrețeii”

Performanța de vârf a fotbalului nostru de până acum înseamnă, am convenit, SUA 1994, plus cele cinci calificări la turneele finale dintre 1990 și 2000. Nucleul acelei echipe era format din fotbaliști născuți cam între 1964, cu Belodedici, Lăcătuș – ultimul absent în America, însă fotbalist important al deceniului -, și 1970, Răducioiu. Majoritatea aveau pe buletin 1965, 1967, 1968. O generație numeroasă, influențată și de acel decret care interzicea întreruperile de sarcină, dar și o generație bine crescută, la Luceafărul și la Steaua, Dinamo, Craiova sau Sportul Studențesc, cluburile importante ale vremii.

Sârbii și portughezii

În 1987, Iugoslavia toată, întreagă, devenea campioană U20 în Chile, învingând Germania Federală în finală, după lovituri de departajare. Din acea formație, Prosinecki, Boban, Suker, Mijatovici, Jarni și alții au fost fie stâlpi ai Stelei Roșii care cucerea patru ani mai târziu CCE, fie piloni vreme de un deceniu nu pentru o singură reprezentativă, ci pentru două, Serbia și Croația.

Patru ani mai târziu, în 1991, competiția mondială de tineret era adjudecată de Portugalia, într-o finală cu Brazilia, decisă tot la penaltyuri. Ca fapt divers, disputată în fața a 127.000 de spectatori pe Da Luz. În trupa portugheză, condusă de pe bancă de Carlos Queiroz, erau Figo, Rui Costa, Joao V. Pinto, Abel Xavier sau Jorge Costa, ultimul, fost antrenor al CFR-ului.

Acea generație a hrănit fotbalul portughez mai bine de un deceniu, cu rezultate remarcabile.
Am ales aceste două exemple, Iugoslavia și Portugalia, pentru a arăta cum niște țări care nu sunt chiar în prima linie a fotbalului pot profita ani la rând de câte o generație de excepție. Aceste țări, în rândul cărora poate intra (cu destul de multă indulgență) și România, nu sunt Franța, Spania, Anglia sau Germania, care produc mereu. Nici măcar Olanda nu mai are eticheta productivității perene, iar Italia nici atât.

Iugoslaviei ’87 şi Portugaliei ’91 li se poate adăuga Belgia zilelor noastre, care profită și ea de generația lui Lukaku, Hazard sau Courtois. La polul opus găsim Serbia 2015, campioană mondială de tineret. Din acea trupă, doar doi jucători au evoluat contra României, la Belgrad, în septembrie 2018!

Tinerii de azi, maturii de mâine

E obligatoriu ca promoția Isăilă&Rădoi să nu rămână la stadiul de poveste frumoasă ori de gașcă nebună. Cluburile românești au nevoie de acești băieți ca să fie iarăși în grupele cupelor europene și, mai departe, în fazele superioare. Să nu mai tremurăm de teama luxemburghezilor, să nu ne mai măsurăm de la egal la egal cu Hajduk și cu Rapid Viena, ci cu alții, mult mai mari. Dacă întâmplător mai avem câte un rezultat de răsunet, cum a fost victoria CFR-ului pe Old Trafford acum cinci ani, acest rezultat să fie obținut nu de conglomerate de străini, ci de formații românești cu câte șapte-opt români titulari.

Și naționala de la competițiile din anii 2020-2030 trebuie să-și tragă seva tot din acest lot și să se califice la Europene și Mondiale. De asta trebuie să ne ocupăm, nu să ducem polemici de luni în șir dacă această generație i se datorează lui Hagi sau regulii U21 impuse de Federație. Contează mai mult încotro îndreptăm generația, nu de unde vine ea!