Criza Craiovei nu e de la vânzări

Oltenii n-au arătat rău doar la Leipzig. Așa arată de vreo jumătate de an!

Puteau să fie pe teren trei de Băluță, trei de Gustavo și șapte de Screciu, tot Leipzig câștiga, tot Leipzig domina, tot Leipzig avea posesie zdrobitoare și o mie de ocazii. Vorba lui Mangia, asta e diferența dintre „calcio tedesco” și „calcio rumeno”. Axiomă! Devenită și mai axiomă atunci când pe teren au intrat Poulsen, Forsberg și Sabitzer, adică numerele 9, 10 și 7, care de regulă sunt cheia ofensivă a unei echipe de fotbal.

O jumătate de an slabă

În campionat, Craiova n-a mai câștigat acasă din martie. Play-off-ul a fost slab spre foarte slab, iar Băluță și Gustavo erau încă acolo. Sigur, s-a obținut Cupa, dar într-o finală cu o divizionară secundă. Acest succes, venit după un sfert de veac de secetă și îmbrăcat în culori mult prea calde, a mutat atenția de la niște neajunsuri, de joc și de club, care existau deja. Echipa nu mai arăta ca în toamna precedentă, mugurii tactici ai lui 3-4-3 rămăseseră muguri, neurmând transformarea firească în frunze, flori și fructe.

Începutul de sezon s-a înscris pe aceeași direcție, de amnezie totală asupra gustului victoriei. O echipă care câștigă doar patru meciuri (cu Astra și Iași în play-off, cu Botoșani în Cupă, și cu Hermannstadt în mult prea licitata finală) în aproape șase luni, are probleme nu doar de fotbal, ci și de memorie.

Oameni în scădere

Gardoș resimte lunga absență. Kelici are niște limite. Tiago e în scădere vizibilă. Bancu pare resemnat că alții pleacă, iar el rămâne. Mitriță vrea să le facă el pe toate, dar la Leipzig n-a făcut nimic, absolut nimic, suferind inclusiv la atitudine. Dintre cei noi, Donkor și Pigliacelli sunt câștiguri, dar Cicâldău încă nu e.

Mijlocaș de travaliu la Viitorul, el pare împovărat de acel 10 de pe spate, care-i impune un comportament tactic mult mai amplu. Mediocritatea sa în cele (deja) 5 meciuri jucate în acest început de sezon întărește ideea că oamenii lui Hagi dau randament maxim doar pe malul mării. Plecați de acolo, Nedelcu, Coman, Benzar și acum Cicăldău n-au mai arătat în alte părți valoarea de la Ovidiu. Excepția e Răzvan Marin, dar poate că el e excepție pentru că s-a dus nu la alt club din țară, ci direct afară.

Planul tactic

Acest 3-4-3 nu e, în teorie, nici depășit, nici ineficient. Doar că el presupune să ai posesie, iar Craiova la Leipzig n-a avut-o mai deloc. Ceea ce poți aplica împotriva Botoșaniului, nu mai merge în Saxonia. Acolo ideea trebuia să fie întărirea mijlocului pentru a câștiga mingea. Iar după aceea, jucatul ei în viteză. Acum aproape un an, unul dintre primele cuvinte românești învățate de Mangia a fost „repede”. Asta le striga mereu jucătorilor. „Repede, repede!”. Strigătura se pare însă că a dispărut.

În plus, când treaba nu merge (și în ultima vreme mai mereu nu merge), prin minutul 70 Devis scoate unul dintre cei trei stoperi și bagă un jucător de atac. Cam același lucru, de fiecare dată, aproape obsedant.

Zlatinski

Bulgarul a ieșit din peisaj pentru că nu mai era titular. Dar momentele bune din ultimul an și ceva l-au avut mereu pe Hristo (foto) în miez. Câștiga mingea, băga piciorul, dădea bine cu stângul, insufla atitudine în jur. Un lider greu de înlocuit de fragilul Cicâldău sau de helvetul Fedele. Plus că renunțarea la bulgar l-a mutat pe Mateiu cu vreo zece metri mai în spate, ceea ce e clar că-i vine cam peste mână.

Nu Leipzig e problema, ci viitorul

Golul din ultimul minut de prelungire a fost frumos, centrare Bancu, finalizare Martici din partea opusă. La scară mult mai mică, un fel de Hernandez-Pavard din meciul cu Argentina. El dă speranțe pentru retur, dar doar de doi bani. Însă după returul din 16 august, care va trece într-un fel sau altul, urmează un sezon întreg!

Se știa de la tragerea la sorți că șansele cu Leipzig sunt foarte mici, mai mici chiar decât cele cu Milan, de anul trecut. Problema Craiovei e campionatul, nu Europa League. Și regândirea, reasamblarea, repunerea pe picioare a unui sistem de joc care pare să fi intrat într-un unghi mort.