Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Dinamo Zagreb combate „teoria figurii frumoase”

La lista deja lungă a glumelor pe seama lui The Special One mai putem adăuga una: între Tottenham și CFR Cluj nu e mare diferență, de vreme ce ambele au fost eliminate de Dinamo Zagreb dincolo de timpul regulamentar de […]

...

Mirel Rădoi. Virusul și selecția

Un pachet de trei meciuri ale echipei naționale cu selecționerul în izolare e ca o nuntă la care mirele și mireasa, sau măcar unul dintre ei, nu pot participa. Din păcate, pe titularul băncii tehnice a echipei l-a lovit virusul […]

...

Piedici în calea Oștirii

A sosit sâmbăta Meciului Secolului. Nu Fischer-Spaski la Reykjavik, nu Cassius Clay-Foreman la Kinshasa lui Mobutu, nici vreun Borg-McEnroe, cinci ceasuri la Wimbledon.

Acelea au fost ale secolului trecut. Ale mileniului trecut, mai precis, o perioadă a sportului și a […]

...

Gueye nu trebuia să fie subiect de prima pagină!

Nu putea fi în altă parte decât la Dinamo și nu putea fi altcineva decât Magaye Gueye. Așa cum în criminalistică există acele profiluri lombrosiene (de la medicul italian Lombroso), care indică posibilul făptaș după fizionomie și comportament, așa și […]

...

Mario, talibanul emoției

I se spune Mario, dar de fapt îl cheamă Marius Nicolae. Acel Mario italienizat e util mai ales pentru eliminarea confuziilor, pentru că îl desparte o singură vocală, „o” în loc de „u”, de un fost mare fotbalist, Marius Niculae. […]

...

Internaționalul francez Alexandre Dumas

Mbappe, Pogba, Umtiti, Varane, Matuidi sau Kante sunt la fel de francezi ca și marele scriitor cu sânge haitian în vene

Permalink to Internaționalul francez Alexandre Dumas
marți, 17 iulie 2018, 10:50

Nu trebuia să faci franceză în școala ca să auzi de Alexandre Dumas tatăl. „Contele de Monte Cristo”, „După douăzeci de ani”, „Colierul reginei”, „Regina Margot” și, mai ales, „Cei trei muschetari” au încântat tinerețea multor generații care aveau anacronicul obicei de a citi cărți tipărite pe hârtie, cu mulți ani înainte ca omenirii să i se formeze reflexul de a se uita la seriale pe telefonul mobil. Istorie, poveste, capă și spadă, suspans. Plus zeci de ecranizări ale romanelor marelui scriitor. Chiar dacă literatura de calitate de azi presupune alte repere, la vremea lui, și cam încă vreun secol și ceva după moartea sa petrecută în 1870, Dumas-tatăl a luat și el câteva titluri supreme, ca și Thuram, Desailly, Henry, Pogba, Matuidi sau Kante. A fost și el un supercampion mondial al vremii sale. Dezbrăcat de frac și echipat în tricou albastru, se încadrează, ca pigment, în echipa Franței de astăzi. La aproape două sute de ani distanță.

Marchizul și sclava
Dumas-tatăl s-a născut în 1802 în Franța. Pe la o mie șapte sute și ceva, buniciul său, marchiz și militar, ofițer superior, a fost trimis peste mări, în Saint Dominique, ceea ce înseamnă Haiti de astăzi. Insula din Caraibe a fost colonizată la început integral de francezi. Ulterior, partea apuseană a insulei a fost cedată spaniolilor și a devenit Republica Dominicană, mult mai cunoscută românilor de la obsedantul Exatlon de acum câteva luni, filmat acolo. Ei bine, după ce se terminau pârleazurile peste care sărea multiculturalul Giani Kiriță, mai spre răsărit, începea Haiti.

.

Acolo, marchizul francez s-a îndrăgostit de o sclavă indigenă. De culoare. Din legătura lor s-a născut un băiat. La puțin timp după naștere, marchizul și-a suit femeia și copilul negru pe vapor și i-a dus în Franța, la castelul său din Normandia. Fiul s-a înrolat în armata napoleoniană și a devenit general la doar treizeci de ani. Fiul fiului și nepotul marchizului e marele Alexandre Dumas. Dumas-tatăl, care la rândul său a avut un fiu scriitor. Tot Alexandre, cel cu „Dama cu camelii”: Probabil că în plin secol XIX Dumas-tatăl, închis bine la ten, cu un păr imens, o claie creață, era privit ciudat pe bulevardele pariziene.

Franța e jumătate de Planetă
Astăzi, urmașii marchizilor de altădată, în biografia cărora nu s-au strecurat idile cu sclave caraibiene sau africane, privesc pieziș poza extrem de colorată a echipei Franței. Acum aproape două decenii, Jean Marie Le Pen era contrariat de cei vreo 4-5 negri titulari. Acum, necaucazienii sunt mai mulți de jumătate, dar Le Pen are nouăzeci de ani și i-a scăzut aplombul.

Cineva trebuie să explice că pigmentul din echipa proaspăt campioană mondială e o chestiune normală. Franța a avut o jumătate de Africa, o mare parte din insulele Caraibelor, Indochina cu Laos, Cambodgia și Vietnam, plus teritoriile din Pacific, adică Noua Caledonie, Tahiti, Noua Guinee și ce alte insule or mai fi prin zonă. Când în Martinica, de unde provine Tresor, e luni dimineața, în partea de Pacific de unde e Karembeu, e deja marți. De aproape trei sute de ani, o jumătate de Planetă privește către Paris. Imaginar, dincolo de frunzele palmierilor, dincolo de zare, e vârful de fier al Turnului Eiffel.

Les enfants de la Patrie
Noua Caledonie, Guadelupa, Senegalul sau Camerunul sunt tot un fel de Franță. Nu asta trebuie să irite în sport și în geopolitică. Mai degrabă enervează chinezii care se fac olandezi, nemți, danezi, austrieci și domină tenisul de masă european. Sau sârbii și rușii care iși iau pașaport de Qatar și aduc acestui emirat ghiftuit de bani o medalie mondială la handbal. Acesta e falsul în sport, în vreme ce Varane, Umtiti sau Poogba sunt, la fel ca și Dumas-tatăl, rodul unor fenomene normale. Sunt, cu toții, les enfants de la Patrie.

Comentarii (63)Adaugă comentariu

popescu (3 comentarii)  •  19 iulie 2018, 17:04

Buza, eu te--am aparat cam de fiecare data, deoarece mi se parea ca esti prea atacat. Mi--a placut si tandemul cu Aurica din studioul mondialului....Dar, dar acum ce sa zic... Dumas saracu' , avea 12,5% singe de bastinas haitian-- bunica sus-numita fiind creola si nu negresa --si este , iarta-ma, penibil sa fie bagat drept urmas " outres-meres". Apropo, inteleg intrucitva cenzura unor insulte grave, dar a considera senin drept limbaj intolerant cuvintul ce defineste culoarea pielii si implicit rasa din zona africana, mi se pare de domeniul psihiatric !!! Atunci , de ce ati preluat si expus la nivel national caricatura din Ch.H. ??? Este o evidenta dubla masura, deci cind e vorba sa fie insultati romanii, e libertate de expresie... daca tzopirlanii nu inghit docil mizeria, atunci ii cenzuram !!! Vad ca o data cu intrarea in noul holding media e o adevarata inghesuiala la editoriale internationaliste ce aminteste de anii '50, desigur cu un cuvenit up--date de forma...Doar de forma, din pacate .

zorrozabal (36 comentarii)  •  19 iulie 2018, 17:22

@ teo stamate Nu ma "implicam"in acest articol, dar m-a iritat afirmatia domnului gazetar, din care reiesea ca francezii ar fi fost primii care au colonizat insula Haiti si- "generosi"cum ii stim- le-ar fi dat si spaniolilor o parte,cand adevarul este ca spaniolii au colonizat primii insula-inca de la 1504!Ziceati de "Dezbaterea de la Valladolid" din 1550- daca indienii sa fie tratati ca fiinte umane sau nu!Probabil ca englezii si olandezii-protestanti fiind-nu au participat la acea dezbatere catolica si nu si-au batut nini un moment capul cu aceasta problema, atunci cand impreuna, au colonizat America de nord,devenind americani!Pragmatici cum ii stim,ei i-au considerat pe "pieile rosii" ca facand parte din fauna,la fel ca bizonii si le-au aplicat..."solutia finala"!Au mai scapat doar vreo cativa,pe la frontiera cu Mexicul,prin zone desertice,neinteresante pentru albi!

popescu (3 comentarii)  •  19 iulie 2018, 17:24

PS. Ce credeti ca ar fi spus contemporanii personajelor lui Dumas daca i-ar fi vazut pe acesti baieti si li s-ar fi spus ca asta e Franta ?!? Ce ar fi spus Ludovic al XIV-lea, Racine, Corneille, Voltaire, Moliere sau Balzac ?!? Crede cineva ca vreunul ar fi inghitit macar o secunda siropul otravit al multiculturalismului ???

Urod (55 comentarii)  •  21 iulie 2018, 11:34

Marea echipa a Franței din 1982 avea daca nu ma înșel doar doi jucători de culoare, Tresor și Tigana...si atunci tot aceeași Franța era , cu aceleași foste domenii coloniale...problema este ca azi , albii nu prea mai fac sport ...sportul înseamnă mult sacrificiu pe care albii nu mai sunt dispuși sa-l facă

Comentează