Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Dinamo Zagreb combate „teoria figurii frumoase”

La lista deja lungă a glumelor pe seama lui The Special One mai putem adăuga una: între Tottenham și CFR Cluj nu e mare diferență, de vreme ce ambele au fost eliminate de Dinamo Zagreb dincolo de timpul regulamentar de […]

...

Mirel Rădoi. Virusul și selecția

Un pachet de trei meciuri ale echipei naționale cu selecționerul în izolare e ca o nuntă la care mirele și mireasa, sau măcar unul dintre ei, nu pot participa. Din păcate, pe titularul băncii tehnice a echipei l-a lovit virusul […]

...

Piedici în calea Oștirii

A sosit sâmbăta Meciului Secolului. Nu Fischer-Spaski la Reykjavik, nu Cassius Clay-Foreman la Kinshasa lui Mobutu, nici vreun Borg-McEnroe, cinci ceasuri la Wimbledon.

Acelea au fost ale secolului trecut. Ale mileniului trecut, mai precis, o perioadă a sportului și a […]

...

Gueye nu trebuia să fie subiect de prima pagină!

Nu putea fi în altă parte decât la Dinamo și nu putea fi altcineva decât Magaye Gueye. Așa cum în criminalistică există acele profiluri lombrosiene (de la medicul italian Lombroso), care indică posibilul făptaș după fizionomie și comportament, așa și […]

...

Mario, talibanul emoției

I se spune Mario, dar de fapt îl cheamă Marius Nicolae. Acel Mario italienizat e util mai ales pentru eliminarea confuziilor, pentru că îl desparte o singură vocală, „o” în loc de „u”, de un fost mare fotbalist, Marius Niculae. […]

...

Noi n-o să fim Charlie!

Am fost alături de ei, atunci, în ianuarie 2015, când teroriștii islamici au secerat cu mitralierele redacția din centrul Parisului. Am strigat și noi, românii, ”Je suis Charlie”, mesajul acela de solidaritate rostit de malgași, de groenlandezi, de burkinabezi, de o planetă întreagă

Permalink to Noi n-o să fim Charlie!
joi, 14 iunie 2018, 2:02

Solidaritate nu neapărat cu caricaturile antiislamice publicate de Charlie Hebdo, ci cu oamenii aceia care au fost secerați de gloanțe când erau la serviciu. Și solidaritate cu o lume întreagă amenințată de terorism. E mult mai corectă expresia ”amenințată de terorism” decât ”care luptă împotriva terorismului”. Împotriva terorismului nu poți lupta. Cei care zic că luptă, rostesc vorbe mari, dar goale.

De terorism te poți însă apăra, nedându-i prilejul să se manifeste. Neridicându-i mingea la fileu. Dacă-l iei pe Profet în bășcălie în niște caricaturi, nu înseamnă că lupți, ci că te expui. Iar dacă asta înțelegem prin libertatea de exprimare, luarea Islamului la mișto, înseamnă că nu înțelegem nimic. La trei ani și jumătate de la tragedia din redacția lui Charlie Hebdo, se poate spune asta.

Acum ne-a venit și nouă rândul. ”Ferailles”, fiare vechi adică, sub mâzgăleala unui câștigător român la Roland Garros. Adică, gitanilor, magraonilor, ați luat trofeul să-l duceți la fiare vechi! E ocupația voastră nu doar în București, ci într-o lume întreagă, din periferia pariziană până la Castellon și din Miami până-n Scandinavia. Ați împânzit lumea și cărați fiare vechi, asta faceți! Cam acesta e mesajul lui Charlie.

Și ce dacă facem asta? E o activitate de igienizare a planetei, de luptă pentru un ambient salubru, de protejare a stratului de ozon. O activitate pentru care putem fi luați chiar și la mișto, dar măcar miștoul să fie de bună calitate.

Mâzgăleala din Charlie nu e de calitate. E de-a dreptul slabă. Desenul e prost, pațachina cu părul zburlit nu aduce nici cu Simona, nici măcar cu Ilie Năstase sau cu Virginia Ruzici, care au luat și ei Roland Garros-ul cu o grămadă de ani în urmă, într-o epocă în care civilizația umană nu era încă atât de preocupată de colectarea fierului vechi. Slăbuță e și poanta, slăbuță e de fapt toată întreprinderea umoristică a lui Charlie. Am văzut poante mult mai bune în Urzica, iar ”Una pe zi” de Matty îi dă clasă. Plus că la Haplea, banda desenată interbelică, râdeai cu lacrimi când se ducea nevastă-sa, coana Frosa, să se dea în tiribombe, la Moși.

E clar că adunătorii de fiare vechi n-or să atace redacția pariziană. Pentru ce? Pentru nimic. De fapt, mâzgăleala din paginile atât de greu încercatului Charlie Hebdo nu înseamnă nimic. Absolut nimic! Să fie sănătoși! Și ei, și noi!

Foto: facebook.com/danalexeautor
Foto: facebook.com/danalexeautor

Comentarii (109)Adaugă comentariu

Danny (7 comentarii)  •  17 iunie 2018, 21:45

Domnul Buzarin, daca scriai articolul acesta (in care te exprimi asa simplu si in zeflemea despre 12 oameni care au asasinati) oriunde in Occident sau America, azi nu mai erai ziarist angajat. Sa iti fie rusine. Mie nu mi-e rusine de Charlie Hebdo, deoarece asta inseamna democratie (fie ca iti place sau nu) dar imi e rusine ca tu care esti jurnalist poti sa te exprimi in asa fel despre o crima abdominabila. Traiesc de pest 15 ani in Vest si ceea ce Romania trebuie sa inteleaga (fie ca va place sau nu) este umanitatea. Restul e satira si can can nu-i asa?

aculin levitzki (1 comentarii)  •  22 iunie 2018, 15:38

Prietenul meu, scriitorul și jurnalistul ALIN BUZĂRIN a atras atenția supra faptului că există o deontologie profesională, un set de reguli ale bunului simț și ale bunului gust, inclusiv în zona satirei și a umorului. Văzui că i-a sărit în cap o întreagă armată de părerologi (în popor i se zice „***”), că, vezi doamne, este libertate de expresie. Pardon ! Libertate absolută de exprimare există există doar în birt, după ce ai dat pe gât mai multe pahare. În lumea civilizată există reguli de conviețuire. În grecia antică, Platon spunea că „libertatea este necesitatea înțeleasă.” Rolul și locul satirei și umorului în societate au fost bine înțelese și statuate încă din cele mai vechi timpuri. Bunăoară, blazonul de noblețe al satirei este dat de tăria de caracter și harul celui care are curajul să fluiere ceea ce sfidează bunul simț și bunul gust ( ridicându-și în cap toți *** și neobrăzații), apărând în acest fel omenia și toate celelalte valori umane. Așadar, ca să faci satiră, pe lângă harul artistic, îți mai trebuie un anumit grad de cultură și conștiință morală. Dacă Voltaire, Diderot și alții au reușit să scoată societatea din ghearele inchiziției (unde râsul era considerat un păcat), Prostia și Răutatea umană ne duc azi pe un alt drum al pierzaniei, cel al hater-ilor, al mitocanilor care dau cu noroi, cu lături , cu „***” in valorile sacre, în simboluri, în tot ce este dezirabil și stârnesc revolta și chiar furia bunului simț și a bunului gust. Nimic nou sub soare: pâine și circ pentru popor. Ceea ce nu știu și nici nu-i interesează pe acești „artiști” fără nici un D-zeu este faptul că satira are două tăișuri. Când nu o faci cum trebuie, te desființează pe tine, ca artist. Omul de spirit polonez Wojciech Wiercioch afirma că „artistul își exercită libertatea în închisoarea formei.” Atitudinea demnă a marilor publicații internaționale, de a se delimita de și de a înfiera maniera neprofesionistă și josnică a celor de la Charlie Hebdo de a-și face treaba, nu este deloc întâmplătoare. Ca să nu mai vorbim de incultura crasă a însuși directorului publicației, pentru care MIRCEA ELIADE (recunoscut unanim ca cel mai valoros exeget din lume al fenomenului religios) este un „umorist”, iar poetul-filosof EMIL CIORAN este un măscărici ! RUȘINE !!! Închei cu o butadă adresată hater-ilor de orice nație și oriunde s-ar afla: „IDEALUL VIERMILOR ESTE SĂ LE MĂNÂNCE ARIPILE CELOR CARE POT SĂ ZBOARE.” (ACULIN LEVITZKI)

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Adu (12 comentarii)  •  22 iunie 2018, 22:20

Mi-e greu sa cred ca un francez a semnat caricatura. Acel Felix, care o semneaza, nu cumva e un român emigrat, cu frustrari despre Romania din copilaria sa?!

Abu (2 comentarii)  •  23 iunie 2018, 17:18

Tati, nu prea ai bataie lunga si chestia cu Charlie... de depaseset. S-e pare ca Simtul umorului este ceva in curs de dezvoltare, la tine... Corect:"Tati, intr-adevar, trofeul facut de francezi e de fier vechi. De fapt este autoironie ." Sau mai bine spus, caricatura este un bun exemplu de umor subversiv* (cauta in dictionar). Atat auto ironie la adresa unui eveniment sportiv elitist, care prin sumele imense ce le bun la bataie nu fac altceva decat sa sustina inegalitatile sociale si la adresa acelor marginalizati, chiar de propria tara, si sunt nevoiti sa adune fier vechi. Ma intreb dupa ce criteriu sunt alesi cei ce pot publica pe gsp.ro. Din pacate acest Alin e lipsit de orice grad de reflectie si ageritate intelectuala. Scuze pentru termenii duri. Habibi

Comentează