Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Dinamo Zagreb combate „teoria figurii frumoase”

La lista deja lungă a glumelor pe seama lui The Special One mai putem adăuga una: între Tottenham și CFR Cluj nu e mare diferență, de vreme ce ambele au fost eliminate de Dinamo Zagreb dincolo de timpul regulamentar de […]

...

Mirel Rădoi. Virusul și selecția

Un pachet de trei meciuri ale echipei naționale cu selecționerul în izolare e ca o nuntă la care mirele și mireasa, sau măcar unul dintre ei, nu pot participa. Din păcate, pe titularul băncii tehnice a echipei l-a lovit virusul […]

...

Piedici în calea Oștirii

A sosit sâmbăta Meciului Secolului. Nu Fischer-Spaski la Reykjavik, nu Cassius Clay-Foreman la Kinshasa lui Mobutu, nici vreun Borg-McEnroe, cinci ceasuri la Wimbledon.

Acelea au fost ale secolului trecut. Ale mileniului trecut, mai precis, o perioadă a sportului și a […]

...

Gueye nu trebuia să fie subiect de prima pagină!

Nu putea fi în altă parte decât la Dinamo și nu putea fi altcineva decât Magaye Gueye. Așa cum în criminalistică există acele profiluri lombrosiene (de la medicul italian Lombroso), care indică posibilul făptaș după fizionomie și comportament, așa și […]

...

Mario, talibanul emoției

I se spune Mario, dar de fapt îl cheamă Marius Nicolae. Acel Mario italienizat e util mai ales pentru eliminarea confuziilor, pentru că îl desparte o singură vocală, „o” în loc de „u”, de un fost mare fotbalist, Marius Niculae. […]

...

Real, Ronaldo, Roman. Plus civilizația

Realul rămâne echipă nu mare, ci imensă, indiferent la câte puncte s-ar afla în urma Barcelonei. Iar acum, în Primera, nu e cu multe puncte în spate, ci cu foarte multe. Cu 13! Și chiar cu 4 în spatele lui Atletico!

Permalink to Real, Ronaldo, Roman. Plus civilizația
joi, 5 aprilie 2018, 9:26

Dar clubul imens răzbate chiar și dintre irizațiile puțin cam fistichii ale echipamentului bleu-degrade de deplasare. Realul are dimensiunea colosală pe care o vedem și pentru că față de finala de acum zece luni, de la Cardiff, nu e nicio modificare. Formația de la Torino a fost absolut aceeași care a surclasat-o pe Juve la precedenta lor întâlnire. Singura deosebire, remarcată genial de cineva pe Facebook, e că atunci, la Cardiff, portarul Keylor Navas avea părul ceva mai scurt

Am vorbit de Navas. Din formula aliniată de Zidane în Piemont, Navas și Kroos sunt jucătorii cei mai noi! Ei au venit pe Bernabeu în vara lui 2014, imediat după Campionatul Mondial din Brazilia. Toți ceilalți 9 sunt mai vechi de 2014! Prin comparație – dacă o asemenea comparație are vreun sens, doar poate că are – încercați să depistați în prima noastră ligă jucători care să fie de patru ani la cluburile la care joacă acum. Unul ar fi Alex Băluță, care în aceeași vară a lui 2014 a trecut de la Viitorul la Craiova.

Alții? Extrem de greu de găsit! La noi liniile se schimbă repede, răbdarea ne lipsește acut din ADN.
Dacă într-o asemenea formulă stabilă ai și un jucător fabulos ca Ronaldo, succesul pe termen lung e garantat. Iată un termen, „succesul pe termen lung”, ale cărui sensuri nouă ne scapă.

Și pentru că tot am încercat o translație spre noi, merită observată, respectând însă scara valorilor, „foarfeca” lui Mihai Roman din prima repriză a meciului Botoșani-Dinamo. N-a fost gol, Penedo a apărat spectaculos, dar secvența, splendidă în desfășurarea ei, a fost atipică în peisajul nostru mohorât, văduvit de spectacol.

Așa cum Cârțu povestește mereu că golul său cel mai frumos a fost o bară, și Mișu Roman, un tip de aproape 34 de ani, care se apropie de zenit și a cărui soartă a fost potrivnică, el accidentându-se grav imediat după transferul la Toulouse, va putea istorisi nepoților că faza cea mai frumoasă a carierei sale a fost o „foarfecă” minunată apărată de portar.

Mergem în continuare pe axa Piemont-Nordul Moldovei. Suporterii lui Juve, obișnuiți cu victoriile de vreme ce echipa lor pierde acasă o dată la trei ani, au trecut peste înfrângere și au aplaudat în picioare recitalul madrilen. La Botoșani, după golul lui Dinamo s-a strigat „Demisia!”, de parcă Plămadă ar fi Chiellini, iar Axente, Higuain. „Foarfeca” lui Mișu Roman, unul de-al lor, nu de-al adversarilor, a trecut rapid la „și altele”.

Comentarii (7)Adaugă comentariu

JFM (79 comentarii)  •  5 aprilie 2018, 10:04

Cum naiba la cate goluri am vazut in cele doua seri niciunul din marii fotbalisti ai planetei nu si-a dat tricoul jos ?! Ei n-au instincte animalice, ei au memoria cartonaselor, a raspunderii fata de club? Vedeti? Daca e sa ingropam Romania intoptdeauna se va gasi un prost sa o faca chiar dandu-si tricoul jos.

cpt.ahab (10 comentarii)  •  5 aprilie 2018, 11:33

Dacă tot s-a făcut referire la meciul de la Botoșani, trebuie remarcată și croiala golului dinamovist, tot atipică fotbalului nostru. Pasă splendidă Nistor direct pe fuleul lui Pesic, acesta nu s-a pripit, a ridicat capul, și-a așteptat coechipierul și i-a liftat la întâlnire, pe colțul lung, acolo unde Moldoveanu a ajuns după ce a sesizat că străjerii de la colțul scurt și-au încrucișat halebardele. Mai are și fotbalul nostru mici și rare irizații de fotbal european adevărat!

Flaviu (2 comentarii)  •  5 aprilie 2018, 14:14

In spiritul adevarului trebuie precizat ca demisia este ceruta de cateva etape de cand Botosani joaca execrabil.

Che Guevara (96 comentarii)  •  5 aprilie 2018, 14:21

Haideti sa revedem golul lui Ronaldo din meciul cu Juventus https://youtu.be/HpB_7aOojBA Nu e asa ca e frumos? Ziaristii lui peste prajit!

Adu (12 comentarii)  •  5 aprilie 2018, 21:57

Lângă Ronaldo și Roman, numele Realului e clar scris greșit. Corect era Roal! :D

Observator (79 comentarii)  •  6 aprilie 2018, 12:10

De acord, si „foarfeca” lui Roman a fost superba! O.

ovidiu_3003 (341 comentarii)  •  7 aprilie 2018, 10:14

Trebuia sa avem rabdare cu Daum …

Comentează