O lopată lui Burleanu!
Asta e diviziunea socială a muncii!

Dacă ești președinte de Federație, împarți diplome unor absolvenți de cursuri bălmăjit-milenariste în management sportiv și administrarea bazelor sportive, de la o universitate din Arad. Specifici auditoriului că nu e o acțiune electorală. Normal că nu e, dacă ar fi fost, atunci avionul spre Arad ar fi trebuit plătit din fonduri proprii, nu federale.
În acest timp, baza ta sportivă, a Federației, de la Mogoșoaia, e administrată minunat. În sensul că zace sub nămeți, instalația de încălzire s-a paradit, juniorii au fost mutați la Ploiești, cu Turneu de Elită cu tot, că acolo e încălzire sub gazon, iar echipa națională mare n-are decât să facă abdomene în sală sau un șeptic în sala de conferințe.
În virtutea aceleiași diviziuni sociale a muncii, dacă ești selecționer, pui mâna pe lopată. Nu singur, ci împreună cu secunzii, masorii, cu tot staff-ul. Poate reușești să scoți iarba de sub nămeți. La Ploiești nu mai poți să mergi, ca alaltăieri, că acolo joacă juniorii. Dacă nu deszăpezești tu, n-ai unde să faci antrenament. Ce e așa greu de înțeles?!
Vine replica lui Mircea Sandu, care spune că într-un caz asemănător, cu câțiva ani în urmă, a apelat la deținuți. Vai, ce revolut! Să profiți de munca unor oameni lipsiți de libertate! E degradant, zău! Ba nu e deloc degradant! Se încheie contracte cu penitenciarele, se plătește, iar deținuții ies la muncă, stau în aer liber, li se mai reduce din pedeapsă.
Când publică poveștile din trecut cu Lupescu, Burleanu nu e în campanie. Doar semnalează niște aspecte din trecut. Nici când împarte diplome nu e. Atunci, el încurajează schimbul de mâine al administrației sportului. Cea mai bună campanie electorală, la care din păcate gândirea predictibilității nu l-a îndrumat să ajungă, ar fi fost să ia lopata și să se urce pe nămeți, nu singur, ci împreună cu dolofana schemă de personal federală, plătită în medie, s-a dat publicității recent, cu peste 1.800 de euro pe lună.
Televiziunile n-ar fi ratat secvența de Bumbești-Livezeni, terenul ar fi fost lună, iar Mircea Sandu ar fi putut primi o lecție, uite, domnule, noi nu apelăm la deținuți, că n-avem bani să-i plătim. Dăm noi zăpada, stăm la aer curat, că de la atâtea episoade de dezvăluiri am început să fim cam palizi.
Închipuiți-vă ce s-ar fi întâmplat dacă selecționer era nu Contra, ci Pițurcă, și se pomenea că n-are unde să facă antrenamente cu echipa națională. Probabil că și veșnic încruntatul nea Piți proceda la fel și punea mâna pe lopată. Însă ca s-o folosească pentru scopul ei secundar, acela de pedepsire a vinovaților.