Victorie pentru Florin

Nu-l căutați în caseta tehnică a meciului, nu-l veți găsi.

N-a jucat, n-avea cum. Florin e departe, în țările de peste mări. E ofițer, s-a născut lângă Calafat și slujește patria (scuze pentru lipsa majusculei, e o protecție împotriva patetismului) undeva departe. E din Poiana Mare de Dolj, dar viața l-a împrăștiat la Câmpulung de Argeș, de unde tot viața i-a dat share în misiune de luptă. În niște țări despre care aflăm din atlasul geografic, dar numai dacă suntem foarte silitori.

Înainte de a pleca, l-am zărit într-o frântură de telecomandă. La televizor. Vom face, vom drege. Declarație de căpitan, de ofițer, de tată cu doi copii mici lăsați acasă la Muscel până prin august. De regulă, Florin, ofițerul în timpul liber, „apevistul”, cum ne place nouă, civililor prin excelență, să minimalizăm tot ce fac ceilalți, era acolo, sus, în primele rânduri ale Peluzei Nord.

Pe gard, ca un ultras, vibrând pentru Craiova, fie că mergea la Severin și conducea patru ore noaptea, la întors, fie că se înghesuia pe arena primitivă a Extensivului. Pe noul stadion, Florin a apucat vreo trei meciuri. Apoi l-a chemat țara. Dacă mai știm să traducem corect această expresie.

Craiova a bătut pe Dinamo cu 26.000 de oameni în tribune. La „oficială”, Gică Hagi, dosit sub un fes, savura sărbătoarea tribunei și-și dorea ca măcar un pâlc, ultimul, cel mai de sus, să fie parte din galeria Viitorului. Lung seniorul și Cârțu priveau arena de care ei n-au avut parte, Cosmin Contra, escortat de Adi Mutu, își dădea seama că în fața Suediei, la Craiova, nu va fi singur.

Bancu marca imperial, Craiova ataca mereu, galeria cânta, Tiago scotea din gheata lui Torje, Mangia gesticula în dialect lombard ca să se facă înțeles în română. Din trabucul lui Mihai Rotaru ieșeau vălătuci, președintele Marcel Popescu, răcit și înfofolit ca la Stalingrad, făcea față ultimelor atacuri ale lui Dinamo, iar arbitrul Feșnic fluiera finalul partidei, cu Craiova în semifinale, alături de Gaz, de Sibiu și de cine-o fi între Iași și Botoșani. O șansă imensă la Cupă, care n-a mai fost la Craiova de un sfert de veac, de când oasele lui Emil Săndoi au trosnit sinistru, în liniștea acelei nopți de vară.

Gustavo, Băluță și Bancu s-au dus în fața Peluzei Nord și au cântat un sfert de oră cu galeria. Fii sigur, Florine, că au cântat și cu tine și te-au salutat în postul tău de veghe, cu tricolorul pe braț. Servește Patria și întoarce-te la locul tău, în Peluza Nord!