Talent contra suferință. Cine învinge?

”Rush” (2013) e un film despre acerba luptă din ediția 1976 a Formulei 1, dintre James Hunt și Niki Lauda

Rush, adică alergare, grabă, fugă, precipitare. Așa se trăiește în Formula 1 azi, așa se viețuia și cu aproape patru decenii înainte să fie făcut filmul. Mașinile erau mai primitive, cauciucurile mai neperformante, mirosul de benzină mai apăsător, dar probabil că piloții, neasistați de computer, ca astăzi, erau mai piloți. Iar riscurile erau mai mari.

Niki și James
Se cunoșteau din 1970, din Formula 3, se duelaseră pentru supremație. La începutul lui 1976, la 27 de ani, Niki Lauda era campion mondial la zi. Un austriac pipernicit, urâțel, dar dedicat, habotnic al volanului și al vitezei. James Hunt, doi ani mai în vârstă, bărbat arătos, cu plete blonde și chip masculin, talentat în pilotaj, dar iubitor al vieții. Fete, discoteci, țigări, nopți pierdute și, firește, băutură. Multă băutură.

Diferiți și în viața personală
Cei doi, radical diferiți, afișau colegialitate, dar fiecare pizmuia calitățile celuilalt. Niki se gândea ce bine ar fi fost să aibă din talentul britanicului, James și-ar fi dorit să fie meticulos și tenace precum austriacul. Dar nu făcea nimic în acest sens.

Continua să piardă nopțile, să-și neglijeze superba soție, supermodelul Suzzy Miller, care-l părăsea după doar doi ani de mariaj, recăsătorindu-se rapid cu marele actor Richard Burton, cu aproape treizeci de ani mai în vârstă decât ea, la rându-i, proaspăt divorțat de Liz Taylor.

Concomitent, la același început de 1976, Niki se însura cu Marlene, o fată slăbuță, cu codițe, cu chip numai bun pentru școala de maici. În scurta lună de miere pe care și-au permis-o, pe o insulă paradisiacă, Marlene l-a întrebat de ce e îngândurat, în loc să fie fericit.

Niki i-a răspuns: „De fiecare dată când iau startul, mă gândesc că e posibil, cam în proporție de 20 la sută, să mor. Până acum nu-mi păsa, dar de azi înainte am o răspundere și mă tem că voi ezita să calc accelerația la podea!”.

Ploaia și focul
În ciuda eșecului din viața personală, Hunt a început excelent sezonul 1976, câștigând mai multe Mari Premii și contrazicându-l pe Lauda, care-i spusese că din cauza stilului său dezordonat de viață va putea avea succes doar în curse izolate, niciodată la o mare competiție.

La Nurburgring, James, care pilota pentru McLaren, venea ca lider la zi al clasamentului Formulei 1, iar Ferrari-ul lui Niki era de mare viteză, însă avea ceva probleme pe pistele ude. Iar în Germania ploua de zile întregi. Lauda a propus să se amâne cursa, dar Hunt, susținut și de alți piloți, n-a fost de acord.
S-a luat startul pe pista plină de apă. Într-un viraj, Ferrari-ul a ieșit în decor și a luat foc. Austriacul a avut arsuri pe 40% din suprafața corpului.

Durere și triumf
La nici două luni de la teribilul accident, Niki a revenit. Îi luaseră piele de pe coapse să-i repare cât de cât fața, iar în timp ce medicii îi scoteau, prin traheea deteriorată, lichidul din plămâni, pe ecranul televizorului din salon James câștiga cursă după cursă. La Monza, la sfârșitul lui septembrie, Niki, așa, înfășurat în bandaje, a ieșit al treilea și și-a păstrat șansele, ce-i drept, puține, la titlu.

La ultima cursă, în Japonia, iarăși ploaie. Lauda a luat startul, să-și apere coroana mondială, avea nevoie măcar de locul 3 în cursă, dar după câteva tururi a oprit la boxe. Îl lăsaseră puterile. Mecanicii i-au sugerat să declare presei că a abandonat din cauza unei probleme tehnice, însă Niki le-a tăiat-o scurt: „Le voi spune adevărul. Mi-a fost frică să nu mor!”.

James Hunt a devenit campion mondial, spunând că pentru el va urma o vacanță prelungită, în care se va bucura de banii câștigați. A mai stat în Formula 1 doar două sezoane, retrăgându-se la 32 de ani. Peste un timp, întâlnindu-se cu Niki pe un aeroport, l-a bătut prietenește pe umăr: „Știi că ești singurul om din lume care arată mai bine după ce i-a ars fața?”.

Plătind tribut vieții tumultuoase, James Hunt a murit în somn, în 1992, la doar 45 de ani. Niki Lauda trăiește și astăzi, are 69 de ani, 5 copii și mai mulți nepoți. Chiar dacă e un om foarte bogat, proprietar de companie aviatică printre altele, nu și-a făcut operații estetice, rămânând cu același chip pârlit de flăcările lui 1976.

Imagini de acum și de atunci
Regizat de Ron Howard, după un scenariu de Peter Morgan, filmul folosește multe imagini de atunci, din 1976, cu secvențe în care apar, în original, Carlos Reutemann, Emerson Fittipaldi sau Mario Andretti, mari piloți ai vremii.

Actorii, Daniel Bruhl Gonzalez, un neamț de origine spaniolă, în rolul lui Lauda, și Christopher Hemsworth, drept James Hunt, sunt și ei remarcabili. Ca și mesajul transmis, acela al rivalității sportive în care nu întotdeauna truda și suferința câștigă în fața talentului. Dar așa a fost în realitate!