Antrenorul întunericului în orașul luminii

3-1 pentru Real încă nu înseamnă calificare, dar optimea de pe Bernabeu are deja un personaj negativ. Pe Unai Emery.

Prima oară l-am văzut pe basc, pe viu, tot pe Bernabeu. Abia făcuse 40 de ani (acum are 46), antrena Valencia și a reușit un 0-0 contra Realului, dar cum l-a reușit? Bubuind muncitorește mingile. Adil Rami, șeful apărării valenciene și actualul amant al Pamelei Anderson, cu două decenii mai tânăr decât pieptoasa divă, avea pe vremea aceea preocupări mult mai prozaice decât acum: să degajeze până la nivelul patru al tribunei de pe Bernabeu, ceea ce nu-i tocmai simplu.

Între timp bascul Unai a dat chix la Spartac Moscova, a luat de trei ori la rând Europa League cu Sevilla, dar dacă asta înseamnă pentru statisticieni un șir de performanțe notabile, pentru fotbalul princiar fosta Cupă UEFA nu e decât o îndeletnicire cu iz proletar. Vocația de fotbal meschin a bascului s-a pus în scenă și anul trecut, când a ratat nu doar titlul cu Monaco, ci și calificarea în fața Barcelonei după 4-0 acasă. Pe Camp Nou, la 1-6, Parisul a contat mai puțin în atac decât o face Sănătatea Cluj atunci când pică în Cupă cu Steaua.

Acum după acest eșec, Parisul invocă multe. Că 11 metri pentru Real s-a dat ușor, că Sergio Ramos ar fi făcut și el henț în careu, ba chiar că Ronaldo, când a bătut penaltyul, ar fi tropăit cu stângul în teren, ca să salte mingea pentru un fel de voleu cu dreptul. Probabil că a tropăit atât de tare încât a clătinat plăcile tectonice de sub podișul Castillei și așa a reușit să ridice mingea! Iar dacă a izbutit s-o ridice, totuși, aproape invizibil, cu stângul, înseamnă că șeptarul e mare de to! Să atingi aproape imperceptibil mingea cu un picior ca după o fracțiune de secundă s-o izbești cât poți cu celălalt (vezi filmulețul!), înseamnă o extraordinară coordonare a mișcărilor. Plus riscuri ridicate de fractură pentru oricine altceva în afară de CR7 care încearcă asta. Inclusiv pentru Neymar!

Dar să ne întoarcem la Emery, proletarul corect și punctual pus să antreneze o echipă de genii, fără ca el însuși să dea dovadă de genialitate. La 1-1 l-a scos pe Cavani ca să-l bage pe Meunier și să-i dea drumul lui Dani Alves mai sus. Mutare de autobază, rușinoasă inclusiv pentru bădia Sdrobiș, variantă 1995. Valabilă la Fierbinți-Târg,la Titu în gară, poate că și la Sevilla sau Valencia când ești cu cuțitul la os, dar niciodată atunci când în vestiar îți dai bună dimineața cu Neymar, Mbappe sau cine o mai fi prin preajmă. Admițând că uruguayanul avea o problemă și trebuia să iasă, pe bancă erau Draxler (a intrat mult mai târziu), Pastore sau Di Maria. Cu ei, Parisul putea să arate până la sfârșit ca o echipă de stele. Cu fundașul dreapta băgat în locul vârfului de atac, Turnul Eiffel de pe pieptul tricourilor a semănat cu un coteț ridicat pe picioroange, să nu dea iama vulpea în găini.