Derbyul pe o tablă de șah

De multe ori, avancronicile sunt mai ample și mai spectaculoase decât meciul în sine. Aceasta e senzația și înainte de acest FCSB-CFR, șapte inițiale care-și dispută întâietatea

Am aflat, în săptămâna care a trecut, că Gigi Becali ar fi putut să cumpere clubul ardelean de la Paszkany și, dacă ar mai fi fost câteva zile până la meci, ar fi apărut și cine știe ce alte povești SF. S-au disecat transferurile, golurile marcate de atacanți, pasele date cu latul de apărători, cotele de piață și de pariuri, vârstele, latitudinea și longitudinea la care s-au născut jucătorii.
Dar meciul propriu-zis, cum va fi meciul? Am văzut în ultima vreme mai multe derbyuri din campionatele tari, dar parcă al nostru nu seamănă cu niciunul. Nu pentru că valoarea ar fi mai jos, asta e clar, ci pentru că fotbalul nostru e altfel.

Modelul spaniol. Măcel
Ne uităm la recentul Real-Barca, din preziua ajunului Crăciunului. Meci de prânz, ca să poată fi urmărit în tihnitul amurg chino-japonez. 0-3! Rupere de nori! Triumf catalan asupra clubului Coroanei Regale. Reverberații puternice în plan social (și la noi s-a pus problema unui duel între ființa națională și iredenta maghiară!). În plan fotbalistic, forță împotriva derutei. Probabil că la noi nu va fi așa, echilibrul e pregnant, sunt șanse mici să ne așteptăm la o tabelă finală cu un afișaj atât de spectaculos.

Modelul britanic. Cinismul spectaculosului Pep
N-aducem în discuție fastuosul Liverpool-City 4-3 din ianuarie, pentru că băieții de pe Anfield nu erau urmăritorii direcți și imediați ai lui Guardiola, ci se aflau la o distanță astronomică înapoia acestuia. Vorbim de United-City 1-2, cu câteva etape înaintea fabulosului 4-3. În acel moment, Mourinho mai putea încă să vadă fără binoclu spatele liderului.

În minutele de prelungire, la 1-2, Old Trafford a fost martorul unor secvențe unice. City avea mingea și De Bruyne s-a dus la colț. Încă nu se arătase tabela cu minutele suplimentare, care aveau să fie patru sau cinci. A obținut vreo trei cornere consecutive, dar n-a plecat de lângă steguleț. La un moment dat, un apărător al lui United, Jones parcă, a plecat nervos din mijlocul careului propriu și s-a năpustit asupra blondului belgian. I-a dat ciobănește peste picioare, a luat „galben”, dar City a jucat mingea tot scurt, tot în colț, până s-a auzit fluierul final. O victorie obținută cu cinism de Pep asupra cinicului prin vocație Mou.

E posibil să avem și noi astfel de secvențe, dar doar dacă va fi Dan Petrescu în avantaj. Deac sau Culio sunt și ei capabili să se ducă lângă steag și să nu plece de-acolo până când nu li se termină contractele.

Modelul italian. Porți ferecate
E vorba de acel Napoli-Juve 0-1, la începutul lui decembrie. Gol Higuain în minutul 12 și apoi metereze ridicate în fața efervescenței napoletane, care se topea cu fiecare minut. Nu e exclus să vedem și noi așa ceva, pentru că Dică și Gigi pregătesc un atac fără vârf, în care Tănase cel mic are toate șansele să stea dosit între Vinicius și Mureșan, bine obturați de Hoban.

Modelul românesc. Șah fără mat
În tur, în Gruia, a fost 1-1, cu scor deschis de Urko Vera (excomunicat între timp, parcă prea ușor) și cu egalare Budescu, în singura fază autentică a meciului. Un joc de șah în care Petrescu a avut albele, dar nu l-a deranjat remiza. Acum are tot albele, adică două puncte în plus în clasament, restrânse la unul singur prin strania înjumătățire din play-off.

„Bursucul” a studiat acest meci demult, încă dinainte să-i pună Iuliu Mureșan contractul în față. Dan e un fel de Karpov care câștiga turneele cu o victorie plus zece remize, pe care le propunea chiar el. A făcut epocă o poză din anii ’70, cu Karpov relaxându-se. Era pe un lac, într-o barcă, împreună cu antrenorul său, Semion Furman, pe numele său adevărat Semen Abramovici Furman, un evreu meticulos din fostul Leningrad. Antrenorul vâslea, iar Tolea Karpov studia, adâncit, o revistă de șah. Petrescu e un fel de Karpov, mereu în căutarea remizei câștigătoare.