În Turcia, un român se revoltă în portugheză

Lui Șumudică i-au prins bine cei doi ani cât a jucat la Maritimo Funchal.

„Arbitro, referee, mais grande de Turkia, no e posibile! Primo golo, ofsaid, no vermelho (roșu), no amarillo (galben)”. Lui Șumudică i-au prins bine cei doi ani cât a jucat la Maritimo Funchal. A învățat o portugheză, deși cam marinărească, suficientă să-i folosească peste aproape două decenii în campionatul turcesc.

Într-adevăr, arbitrii nu doar că l-au ciupit, l-au ars bine de tot. Și nu oricare arbitri, ci Cuneyt Cakîr, care e „mas grande de Turkia”, în tălmăcire lusitană. Om cu două finale de Champions League din ultimele patru. La primul gol al Galatei a fost un ofsaid care se vedea și de pe Moscheea Albastră. Treabă de asistent, dar, la cât e mare „mais grande” Cakîr, putea să-l vadă și el.

Șumi s-a dezlănțuit în limba Luisiadelor, mitraliind totul în jur și amestecând melodioasa limbă a valurilor Atlanticului cu câteva vorbe din graiul românesc.

Când dincolo sunt banii, foarte mulți, ai Galatei, când pe banca adversă stă ditamai „Împăratul” Fatih Terim, abia atunci trebuie să scoți în evidență cu exactitate ce echipă mică e de fapt Kayseri, ce minuni ai făcut tu aducând-o de la marginea prăpastiei la marginea Europei! Simți că e momentul să spui explicit toate astea imediat după meci, la cald, pentru că mai târziu se răcesc. Și targa aceea, pe care era cât pe-aci s-o folosești ca armă de luptă împotriva unui sistem ticăloșit! Sistemul din țara lui Erdogan, cel pe care tocmai l-ai ridicat în slăvi. Poftim recunoștință! Cum să nu fii vermelho (roșu) de furie?!

Întâmplător, la orizont apare chipul mereu neras al lui Devis Mangia. Și pe el l-au mai bărbierit arbitrii, dar a spus întotdeauna că nu e treaba lui să comenteze, pentru asta există președinte și emisiuni de analiză. Pe cei doi îi leagă cumva România. Unul aici lucrează, celălalt de aici vine.