Destinatarii fotbalului

Craiova-Viitorul 3-1 a fost un meci bun. Jucând-se într-o atmosferă parcă neromânească, el a căpătat epitete care l-au dus către superlativ

Media spectatorilor la meciurile de prima ligă a schimbat, nu demult, prefixul. L-a schimbat de sus în jos, adică prima cifră a cobărât de la 3 la 2. Două mii nouă sute și ceva de oameni privesc, în medie, un meci românesc. De 10-12 ori mai puțini decât în Germania sau Anglia. La nemți, sunt peste 40.000. Englezii, cu derbyurile lor de prânz, se apropie și ei de acest prag.

Condiții
E frig! De-asta nu vin spectatorii, că e frig? Oare unde e mai frig, la Hamburg sau la Voluntari? Cam la fel. Dar la Voluntari „trage” pădurea, în timp ce în Bundesliga ți se suflă aer cald din tavanul tribunei, ca să faci față la zero grade fără să riști un reumatism poliarticular.

Dar tribunele românești nu s-au golit dintr-o dată acum, în noiembrie-decembrie. În septembrie nu era cu mult mai multă lume. Contează și la ce spectacol te duci, dar contează și cât ești tu, spectator, de educat pentru a te alătura spectacolului. Iar la Craiova lumea e educată în acest spirit.

Nu doar nostalgicii care-l recunosc pe Ion Velea, „Pelicanul” anilor șaptezeci, dând lovitura de începere, ci și tinerii. Cadrele tv au surprins multe chipuri tinere în tribunele noii arene. Probabil capacitatea de a fi alături de fotbal li s-a transmis ereditar de la bunicii care-l aplaudau pe Oblemenco și de la părinții care au fost fanii lui Balaci sau poate chiar ai lui Gică Craioveanu.

17.763
S-a repetat, aproape la indigo, cifra spectatorilor de acum două săptămâni, de la meciul cu Juventus. Rețineți, Juventus Colentina, nu Juventus Torino! Sunt locuri în țară unde nici Juve cea originală, Bătrâna Doamnă însăși, n-ar aduna atâta lume. Steaua trăiește izolată pe o Național Arena care se populează doar cu Dinamo sau la vreun turnir european.

În Ștefan cel Mare vezi mereu mii de scaune libere, parcă tot mai decolorate. Parcă la Botoșani să mai fie ceva însuflețire. Și e nevoie de U Cluj, liga a treia, ca să scoată din amorțire spiritul Ardealului. Concitadina CFR, lider detașat în clasamentul pe puncte, nu strălucește în ierarhia asistenței. La Craiova vin 17.763 pe 2 decembrie, ploaie mocănească, temperatură de două-trei grade.

Reacția lui Hagi
Dacă ar fi pierdut în altă parte, pe un alt stadion, în fața unei asistențe confidențiale, așa cum a pierdut la Craiova, probabil că Hagi ar fi tunat zile în șir la adresa lui Feșnic. Și mai departe la adresa celor care l-au trimis, la adresa Federației și la adresa oricui. Motive s-o facă avea, oricine și oricând poate spune că Țâru nu trebuia dat afară. Se poate face balistica șutului, geometria hențului și unghiul de înclinare al stadionului, raportat la Ecuator.

Dar Hagi, chiar dacă a pierdut după ce a condus, a mărturisit că așa ceva n-a mai trăit „de pe vremea lui” și că într-o asemenea atmosferă te simți antrenor. O spune Hagi, care acasă are în tribune cam două-trei mii de oameni, dar în multe deplasări aude, de pe bancă, semințele pocnind între dinții câtorva zeci de spectatori.

Atmosfera acoperă multe
Da, terenul e prost spre foarte prost. Da, Craiova antrenată italienește primește gol după o aruncare de la margine. Da, poate că n-a fost meciul ideal, sigur n-a fost arbitrajul ideal, dar iată că în România există un loc unde toate energiile negative se topesc în căldura unei atmosfere care ar trebui să însoțească, de fapt, fotbalul de peste tot.

Te simți antrenor, te simți fotbalist, probabil că te simți și arbitru. Important e ca atunci când urci în tribună să ai senzația că oamenii ăia mici de jos, din iarbă, te respectă și se străduiesc să-ți returneze, prin faptele lor, importanța gestului de a fi venit să-i vezi.