Dobrin, Balaci, Hagi, cum ați putut trăi nebranduiți?

Federația a lansat "prima identitate de brand" din istoria echipei naționale. Cum or fi fost posibili ceilalți 95 de ani de istorie?

Era 1922, echipa României mergea cu trenul la Belgrad pentru primul ei meci și avea în delegație doi bucătari, unul să gătească cu untdelemn pentru regățeni și celălalt cu untură de porc pentru mult mai numeroșii bănățeni și ardeleni care se urcau în vagoane din gara Fabrik a Timișoarei.

De-atunci încoace, românii i-au tot iubit pe Dobay, Bodola, Bindea, Ozon, Petschovschi, Dobrin, Liță Dumitru, Dumitrache, Balaci, Hagi, Gică Popescu, Mutu, Chivu, Marica, poate că și pe Budescu, sau chiar pe Răzvan Marin, îmbrăcați în tricolor, ascultând imnul, fie că era vorba de „Trăiască Regele!”, „Zdrobite cătușe” „Te slăvim, Românie!”, „Trei culori” sau „Deșteaptă-te, române!”. Echipa națională a fost susținută cu talanga, cu trompeta, cu steagul, cu eșarfa, cu „coregrafia” mileniului trei , cum s-a putut, dar de-abia acum se bucură pe deplin de „prima identitate de brand”!

Fără brand, dar cu dragoste
„Ce ne facem, oameni buni/ Cu acest Dobrin/ Care ascunde mingea/ De n-o mai găsim?!”. Peste câteva zile, pe 14 noiembrie, se vor împlini 46 de ani de la această versificație spontană rostită de suporteri pe străzile Bucureștiului după un meci magnific cu Cehoslovacia. Dobrin nu era brand?

Cum de o fi putut echipa națională să joace 683 de meciuri, să câștige 301 și să marcheze 1124 de goluri nefiind branduită? În lipsa brandului, oamenii au mărșăluit pe străzi, s-au bucurat în Piața Universității, au aprins torțe după acea victorie cu Italia, și l-au înșurubat în inimi pe Hagi.

Semnificații
„Blazonul cuprinde o interpretare modernă a stemei naționale, simbolurile celor cinci provincii istorice”. Așa sună comunicatul federal din istorica zi de 3 noiembrie, moment de cotitură în viața naționalei, care de acum încolo va evolua sub auspiciile unității neamului, izvorâtă din noua grafică de pe tricouri.

Cam asta încearcă onor FRF să ne explice, să ne spună că ne-a scos dintr-un întuneric managerial în care ne complăcem de aproape un secol încoace, până la întâlnirea cu specialiștii plătiți să-și alăture imaginația grafică simbolisticii istorice și semnificațiilor tradiționale ale poporului român. Totul dedicat unui secol de la Marea Unire!
Și totul, ar mai trebui precizat, plătit la centimă, ca un serviciu de lux prestat de un specialist de lux unei firme de lux.

De fapt, e doar un echipament
Practic, Federația a prezentat noul echipament, cel care va fi îmbrăcat în Liga Națiunilor, și a profitat de moment pentru a-și mai aroga niște merite și de a-și mai etala într-o vitrină golașă niște coperți de biblioraft în loc de trofee. De plătit, plătesc membrii afiliați, amărăștenii care sunt obligați să joace în băltoacele diviziilor inferioare.

De branduit, ne tot branduim de vreo douăzeci de ani încoace, de când nu ne calificăm la Mondiale, iar Daum, făcând egal cu Kazahstan și luând bătaie în Muntenegru, ne-a branduit și el „cu asupra de măsură”, cum îi place președintelui să spună.

Și, ca încă un plictistor și enervant desant în istorie, echipamentul cu dungi tricolore nu e vreo găselniță genială a designerilor milenariști. Acum vreo patru decenii, dungile lui Dudu, Dinu sau Liță Dumitru străbăteau pieptul de-a latul. Astăzi pleacă de la claviculă și se duc, pardon, către pubis și zona inghinală.