Derby fără panglici
Craiova și Steaua se vor înfrunta la Severin într-un meci normal. Dacă s-ar fi jucat pe noul stadion din Bănie, cloul rundei ar fi riscat să se transforme din fotbal în sindrofie

Cel mai bun atac împotriva celei mai bune apărări. Ofensiva calculată a lui Mangia contra vedetelor cumpărate pe bani mulți și puse la dispoziția variațiunilor tactice ale lui Dică. Semiușorii Gustavo, Mitriță, Băluță contra semigreilor Bălașa, Momcilovici sau chiar contra „greului” Budescu. Înfruntarea a două echipe cu doar câte o singură înfrângere internă din 15 etape. Și, dacă se acceptă și aritmetica, locul trei contra locul doi, ambele la câte un punct în spatele unui lider care suflă tot mai greu. Acesta e Craiova-Steaua de duminică, un spectacol mult așteptat, căruia pedanții în exprimare, iubitori ai acurateții juridice a termenului, n-au decât să-i spună CSU-FCSB. În esență, el tot Craiova-Steaua rămâne!
Simfonie neterminată
Se joacă la Severin fiindcă firma care a construit arena n-a apucat s-o predea beneficiarului. Beneficiarul nu e clubul oltean, ci un binom al statului, Primărie via Compania Națională de Investiții. Nu s-a făcut recepția, nu s-au dat toate avizele, iar peisajul din jurul arenei e cam selenar, cu alei al căror ciment încă nu s-a zvântat și cu spații verzi care încă nu sunt verzi, ci maronii, de la clisa de sfârșit de octombrie, frământată luni în șir de șenilele utilajelor grele. Înăuntru s-ar fi putut juca, dar ca să ajungi înăuntru e obligatoriu să vii de afară. Nu sunt încă destule parcări, dar nici la Wanda Metropolitan, noua arenă a lui Atletico, n-au fost. Însă municipalitatea madrilenă a făcut apel la fani să vină la meciul inaugural cu transportul în comun.
Fotbalul din fundal
Așadar, personajul principal al serii de duminică, de la Severin, va fi doar fotbalul. Dacă s-ar fi jucat la Craiova, meciul ar fi primit un rol colateral. Românii sunt maeștri ai momentelor omagiale, panglicile se taie sonor, gomos, oficial, printre discursuri lemnoase de mulțumire, așa că imaginile gen Phenian, cu politicieni fâțâindu-se pe iarba reavănă, cu tocuri cui înfigându-se în glie mai adânc decât crampoanele, ar fi rulat pe ecrane mai mult decât șuturile, cornerele și chiar mai mult decât fazele litigioase de arbitraj. Ultimele, fazele litigioase, ridică o ștachetă a difuzării extrem de greu de depășit!
Masa festivă
Stadionul se va inaugura altă dată, probabil pe 10 noiembrie, contra Slaviei Praga. Atunci e altceva, e loc și de panglici, și de discursuri, și de focuri de artificii, și de tocuri cui. Meciul cu campioana Cehiei va fi doar un fel de mâncare, nu neapărat felul de bază, al acelei seri festive, cu față de masă albă și cu pahare de cristal.
Sub lucșii nocturnei acelei seri i se va oferi Craiovei un stadion extraordinar, iar lumea multă care va veni va reține momentele festive și mai puțin fazele meciului cu praghezii. Ele vor fi mai puțin importante decât niște turnicheți funcționali, niște căi de acces pe care să nu te umpli de noroi sau niște loje în care nenumărații invitați să nu rămână cu eticheta „proaspăt vopsit” lipită de turul pantalonilor.
Așadar, să vedem meciul Craiova-Steaua, că de aia e meci și de aia e derby! Mă rog, CSU-FCSB, ca să nu cadă greu la stomac domnilor de la Audiovizual.