Mangia bene, gioca bene

Ca antrenor, Devis Mangia e aproape nimic față de Christoph Daum.

Neamțul ne-a călcat pragul aducând în geamantane titluri în Germania, Turcia și Austria, fusese în cerdacul naționalei nemților, mai să intre în casă.

Lombardul de 43 de ani ajuns acum o lună și ceva la Craiova a stat, e adevărat, pe banca Italiei U21, dar, la nivel de club, în afară de o treime de sezon în Serie A la Palermo, s-a vânturat pe la Ascoli, pe la Bari, adică pe acele pagini marginale din La Gazzetta, unde se tratează fotbalul mic. Plus că, spre deosebire de simbria sănătoasă a neamțului, Mangia ia la Craiova cam cât ar lua pe la periferia Serie C2 sau, altfel, cam cât câștigă la Milano un angajat de multinațională.

Daum ne-a năucit la debut cu acea linie de mijloc Săpunaru-Hoban-Bicfalvi, creație proprie, lied a cărui muzică a înțeles-o doar el. Mangia, cu Iașiul, a mers, la start de meci, doar cu oameni din epoca Mulțescu. Cei noi au fost fie pe bancă (Roman, Bărbuț), fie în tribună (Fausto Rossi, Spahia), în așteptarea formei competitive.

Deși într-o lună avea timp s-o facă, Mangia n-a dat interviuri cu conținut psihologic, nu și-a expus dogmele fotbalistice și n-a spus niciodată că Știința va ataca și atunci când nu are mingea. N-a făcut pe motivatorul, n-a ținut predici despre unitatea grupului, n-a pus jucătorii să se îmbrățișeze sau să tragă autocarul cu frânghia. L-a împins doar pe Băluță un pic mai sus, într-un fel de 4-4-1-1, care scurtează un pic echipa estetică, dar uneori cam lăbărțată, cam lungă, a lui Mulțescu.

Mangia a lăsat Craiova să joace liber, neîncorsetat, contra Iașiului și probabil că asta va încerca și împotriva lui Milan, „dubla” cu rossonerii însemnând mai mult un exercițiu de imaginație decât o luptă pentru calificare.

Paradoxal pentru un antrenor italian, unde tactica e religie, apărarea e boală genetică, iar sistemul cu trei fundași centrali e cuvânt de ordine, Devis a părut că pricepe unde a venit și a înțeles că   n-are sens să schimbe ceva ce merge destul de bine. Dacă va realiza și că Ivan nu e vârf de careu, care să stea cu spatele la poarta adversă, ci jucător de spații și de pătrundere, are toate șansele să facă măcar cât Mulțescu. Adică destul de mult.

După meci, printre alte fraze însoțite de zâmbete (oare așa e el, râde mereu?), Mangia a zis că el e cel care trebuie să se adapteze mentalității românilor, nu invers. Daum a încercat să ne creștineze și să ne facă nemți. Mangia ne lasă într-ale noastre, încercând doar să ni le șlefuiască. Poate că aici e diferența.