De fapt, Alibec s-a accidentat pe 5 februarie!

Accidentarea lui Alibec simplifică misiunea lui Daum.

Selecționerul oricum nu-l prea are la suflet, lui nu-i plac rafinații din atac, ci unii care să alerge cât maratoniștii etiopieni. Pubalgia lui Denis îl cam scoate din calculele pentru Varșovia, în care oricum probabil c-ar fi intrat doar vreo două, cel mult trei reprize de box.

Această pubalgie – la jucătorii nu foarte iubitori de efort, dar și cu niște kilograme, așa cum e Denis- apare atunci când întrerupi antrenamentele și apoi le reiei brusc. Alibec a terminat sezonul în seara de 13 mai, apoi a plecat în vacanță. A revenit după vreo zece zile, dar când iei o astfel de pauză, intri gradat în efort, nu intens. Ca să-l întâlnești însă pe Lewandowski peste alte zece zile, trebuie să începi intens. Și iată pubalgia!

Lângă pubalgia lui Alibec s-ar putea să mai apară și alte pubalgii. Mulți dintre selecționați au terminat sezonul tot pe 13 mai, dintr-o logică a lipsei de logică a celor care au făcut programul. Cum să termini campionatul (nu invocați play-out-ul, că de-acolo nu vin oameni la echipa națională!) cu o lună înaintea unui meci precum cel cu Polonia?! Câtă minte îți trebuie?

Destulă încât, ca să termini sezonul pe 13 mai, să-l pornești în debut de februarie. Alibec a avut primul meci pe 5 februarie, la Cluj, cu CFR-ul, când erau cețuri și ghețuri. Ne-am grăbit ca fetele mari, apoi am stat o lună în așteptarea lui Nawalka. De fapt, suferim cu toții. Cei din iarbă în zona inghinală, cei care fac programul vreun metru mai sus. La cap!