Penalty-urile și oasele lui Gabi Tamaș

După ce faci două penalty-uri în 20 de minute, ambele numai și numai din vina ta, la pauză te ceri singur afară, asta dacă nu cumva antrenorul îți arată el drumul către dușuri. Te apucă amețeala, te gândești că după […]

După ce faci două penalty-uri în 20 de minute, ambele numai și numai din vina ta, la pauză te ceri singur afară, asta dacă nu cumva antrenorul îți arată el drumul către dușuri. Te apucă amețeala, te gândești că după săpuneala lui Pintilii o să urmezi obligatoriu tu, că Gigi o să-și aducă aminte când o să te facă praf la televizor de tot și de toate, de zorile care te-au apucat în scara acelui bloc ținându-te de calorifer, de dimineața în care n-ai auzit ceasul și te-a dat Mirel afară, de altă noapte când paparazzi te-au filmat pulbere în Centrul vechi, unde te găsise cheful de scandal la ceasurile la care trebuia să dormi demult, visând tehnico-tactic cum trebuie să intri la minge în propriul careu fără să faultezi.

Iar dacă n-ai ieșit din teren după penalty-uri, când îți vezi degetul dat peste cap, răsucit ca melcul mașinii de tocat carne, ai mare noroc dacă nu leșini imediat, urmând să te trezești la terapie intensivă, cu multă lume în jurul tău, privind îngrijorată ecranul tensiometrului. În caz că n-ai leșinat, ceri imediat schimbare cu mâna cealaltă, rămasă teafără, și apoi zaci vreo două luni în convalescență, nu înainte de a face vizite după vizite la cabinetele celor mai renumiți ortopezi. În niciun caz nu te duci la margine să-ți pună masorii degetul la loc pe viu și nici prin cap nu-ți trece să-i spui antrenorului s-o lase baltă cu schimbarea, că tu vrei să joci și să faci cea mai bună repriză a ta de când ești la Steaua. Dai cu capul, bagi piciorul în gheata adversarului, repari erorile lui Moke, te duci și prin atac. Uiți că te doare, ești încălzit, ești vinovat pentru prostiile din prima repriză, vrei să repari, să câștigi.

Ești bărbat, nu babă, om dintr-o bucată, care nu se minte pe sine și-și asumă mereu tot ce-a făcut, bine sau rău. Ești Gabi Tamaș, te știm demult, ne-am obișnuit cu tine.