Vătăjelu, perfectul simplu în cehă

Fundașul stânga de 23 de ani al Craiovei a ales Sparta Praga, o destinație fotbalistică atipică pentru români

Merg mulți români la Praga acum, între Crăciun și Anul Nou. Agențiile de turism oferă pachete peste pachete, sus în Hrad e frig strașnic, dar hotelurile sunt decente, orașul e împodobit, iar berea (poate fi și caldă) cu cârnați e mai ieftină decât în Germania și, zic cunoscătorii, chiar mai bună.

Printre turiștii veseli ai sfârșitului de an s-a strecurat un tânăr blond, mărunțel, cu alte scopuri decât plimbările pe sub ceasul unde figurinele ies și dansează la fiecare oră exactă. Bogdan Vătăjelu a lăsat Craiova și a plecat să semneze cu Sparta Praga, într-o procedură de iarnă total nepotrivită cu strămoșeștile noastre obiceiuri. Dacă era să se vândă un fotbalist de primă ligă acum, în prag de An Nou, destinațiile nu erau greu de ghicit. Șaormaspor, Halvaspor, Kebabspor sau alte fast-food-uri de provincie de prin Turcia.

Poate Azerbaidjan, unde iarăși se plătește bine, iar țara e în plină detentă economică, atât de impresionantă încât ajunsese la un moment dat chiar pe tricourile lui Atletico Madrid. De ce nu Kazahstan, unde orice român e dispus să ronțăie carne de cal pentru vreo cincizeci de mii de dolari pe lună. Sau Al-Cămila cutare de prin oaza X, colț cu insula artificială Y. Te antrenezi seara, după rugăciune, în rest stai la aer condiționat și numeri banii. Și nici China n-ar fi o tragedie. De prima ligă nu te-apropii, dar dacă prinzi un contract în divizia a doua, ești om pe toată viața, nu doar tu, ci și copiii și nepoții.

O lume normală
Există și oameni care aleg altfel. Sau altceva. Cornel Râpă, cu orizonturile încețoșate în România, a ajuns în Polonia și e bine-mersi. Paul Papp a semnat cu Will, liga a doua elvețiană. Merge cu bicicleta la antrenament și-și crește copilul într-o liniște care-ți sparge urechile.

În cazul lui Vătăjelu au ales atât el, cât și clubul. Bogdan a ajuns într-o lume cât se poate de normală, iar în conturile Craiovei vor intra 1,4 milioane de euro. O sumă frumușică, dar și perfect controlabilă. Fiscul ceh e o instituție rezonabilă, în vreme ce la Kataifspor te mai descurci cu un bacșiș, că doar de la ei ne-a rămas cuvântul în lexic. Și tot la ei s-au ivit mugurii Dosarului Transferurilor.

Impactul cu seriozitatea
Cehii de la Viktoria Plzen sunt oameni serioși. Țineți minte, deși n-aveau nicio șansă de calificare și erau cu un om în minus, au întors de la 0-2 la 3-2 cu Austria Viena și au facilitat drumul Astrei spre primăvara europeană. La fel de serioși sunt și cei de la Sparta, și toți cehii, de altfel. Fotbalistic, nu sunt cine știe ce, au căzut victimă Stelei în tururile preliminare. Probabil că nici salariile nu rup piața. Mult sub Baklavaspor, fără discuție. Însă au principii.

Abia ajuns pe Vltava, Bogdan și-a început cariera pragheză cu o rugăminte. Să-l lase și pe el să vină la reunire cu o zi-două mai târziu, să apuce să-și ia un la revedere tradițional de la colegii craioveni, cu grătar și vin fiert. Nici vorbă! Pe 3 ianuarie ești aici, pe 4 începem pregătirea. Iar antrenorul care a formulat refuzul nu e vreo eminență pensionată, retrasă la umbra palmierilor, ci un ceh no-name de 41 de ani, Tomáš Požár, probabil un tip care se trezește dimineața știind foarte bine ce are de făcut.

Poate acum!
Vătăjelu a fost ocolit sistematic de convocări, deși juca rezonabil la Craiova și părea să fie mai în formă decât Latovlevici, Toșca sau Steliano Filip, fundașii stânga favoriți ai lui Daum. Dacă mergea în paradisul turcesc, azer sau kazah, clar atârna în cui speranțele de-a asculta imnul. Așa, la Praga, cine știe… În fond, Vltava nu curge departe de RDG-ul natal al selecționerului, iar în Piața Venceslav se vorbește curent nemțește.