Morții care plătesc amendă

O planetă întreagă o plânge și o venerează pe Chapecoense. Mai puțin federația din Brazilia, care a reușit să-și sancționeze compatrioții dispăruți

În vestiarul Craiovei, un tricou alb-albastru stă pe umeraș, așteptându-și posesorul care nu va veni niciodată să-l îmbrace. Pe spate scrie Tiaguinho, numărul e 94. Tiaguinho, un atacant de 22 de ani, a pierit alături de colegii săi de la Chapecoense în catastrofa aviatică de pe 28 noiembrie, din Columbia. Craiova l-a transferat simbolic, post-mortem, iar când noul stadion va fi gata, îi va invita familia la un meci. Chiar dacă gestul e puțin melodramatic, e frumos și e uman. La primul meci de după catastrofă, oltenii s-au aliniat la centru și au ascultat imnul Braziliei. Gustavo plângea și ținea în mâini steagul pe care scrie „Ordem e progresso”. Cam asta ar fi direcția spre care ar trebui să se îndrepte lumea, către ordine și către progres.

Gesturi și oameni
La fel s-a întâmplat pe toată planeta fotbalului, de la El Clasico, unde s-au proiectat imagini pe ecran, până la Balotești și Clinceni, unde s-a stat drepți la centrul terenului și s-a tăcut pios vreme de un minut. După AC Torino și turnul catedralei de la Superga (1949), după Manchester United pe aeroportul din Munchen (1958), după Alianza Lima și naționala  Zambiei în anii optzeci și nouăzeci, Chapecoense, care mergea la Medelin să joace finala Cupei Sudamericane cu Nacional, își trece numele în paginile acestui memorial sumbru al catastrofelor aviatice în care au fost implicate echipe de fotbal.

De regulă, în urma acestor tragedii apar gesturile umane. Normale, firești. Al Craiovei, care a transferat post-mortem un fotbalist care a pierit, dar și altele, de rezonanță mai amplă. CONMEBOL, echivalenta UEFA pentru America de Sud, a acordat Cupa Sudamericană lui Chape. Inițiativa a fost a rivalilor din Medelin, Atletico Nacional cedând năpăstuiților trofeul. Zeci de cluburi s-au oferit să le împrumute gratis jucători brazilienilor, inclusiv Ronaldinho s-a arătat disponibil să îmbrace, voluntar, tricoul verde.

Ordem e regresso
Când o planetă întreagă plânge și face gesturi umane, o instituție aplică riguros regulamentul.Pe 5 decembrie trebuia să se dispute meciul de campionat dintre Chapecoense și Atletico Minero. Firește că nu s-a disputat, n-avea cum! Cei din Belo Horizonte nu s-au prezentat, era clar că n-are rost. Chapecoense nu mai exista. Cei trei fotbaliști supraviețuitori erau în spitale, în stare gravă.  Ceilalți, morții, fuseseră comemorați la sute, mii de alte meciuri de pe toate meridianele.  În birourile de la Rio s-a aplicat însă, strict, regulamentul. Conform articolului cutare, paragraful nu mai contează, Chapecoense și Atletico Mineiro au fost depunctate, li s-a dat ambelor meci pierdut cu 3-0 și au fost amendate cu câte 100.000 de reali (moneda națională a Braziliei, în euro înseamnă vreo 28 de mii). E, fără exagerare, cea mai absurdă măsură din istoria de peste un veac și jumătate a fotbalului organizat! Inumană. Îngrozitoare. Tâmpită de-a dreptul.

Dacă are importanță, pe președintele forului brazilian îl cheamă Marco Polo del Nero. Ciudată simbioză. În numele unei singure persoane s-au îngemănat un călător italian vizionar și un împărat roman incestuos, pederast și piroman. Nu-i așa că a doua parte a numelui e mai aproape de adevăr?