Christoph Down și regimul Aburleanu

Selecționerul și președintele FRF se aseamănă: vorbesc pe lângă subiect și distrug totul în jur, pe arii întinse

Se cuvine o precizare de la început: Down-un din titlu vine doar de la josul absolut pe care l-a atins echipa României. N-are intenția de a jigni pe nimeni și în niciun caz nu se referă la vreo maladie. Suferința e respectată, se arată cu degetul doar incompetența gras plătită, răsfrântă asupra unor oameni pe care te-ai străduit să-i îndoctrinezi cu discursuri goale și pe care i-ai dezamăgit crunt.

O înfrângere predictibilă

Eșecul la scor era de anticipat. Când greșești complet unsorile cu Muntenegru și când vii, după Astana, să ne spui ce mare punct ai luat tu cu neînfricatul Kazahstan, înseamnă că n-ai înțeles nimic și că n-ai cum să te deștepți într-o lună, ca să poți să bați Polonia. Rămâi același antrenor zaharisit, care de trei ani nu mai are contract. Care la început ne-a dus cu vorba și apoi, meci după meci, ne-a făcut praf cu fapta. Elemente concrete: dincolo de selecția îngrozitoare (Rusescu, marcator în Europa League, nechemat, Moți, patru meciuri în Champions League, uitat pe bancă în detrimentul gafeurului căpitan Grigore), echipa n-a avut nicio idee în momentele cu mingea. Nu s-a văzut veun traseu, puținele faze fixe au fost aruncate la bătaie în fața porții, la ce-o fi. Și nu s-a observat nicio urmă de organizare în fazele fără minge. Golul unu e o mostră a devălmășiei defensive. Acolo, în zona lui Grosicki și Lewandowski, ar fi trebuit să funcționeze linia defensivă. Totul a plecat de la un aut al nostru, bătut de Toșca. În loc să rămână în spate, Benzar o luase la fugă spre atac, iar Chiricheș și Grigore stăteau risipiți ca frunzele toamna. A fost un haos pe care dacă-l întâlnești la liga a patra, la echipa secției de sculărie a fabricii, dai antrenorul afară și-l trimiți înapoi în producție, nu te gândești să-i prelungești contractul, mințind oamenii că de fapt nu l-ai adus să ne califice la Mondial, ci să ne schimbe mentalitatea.

O administrație complet nesustenabilă

Președintele privea melancolic noaptea din spatele camerelor tv și spunea că se aștepta măcar la un egal. Întrebat despre lucruri concrete, a dat-o pe copii și juniori, apoi a vorbit despre modificarea regulilor de licențiere. Abureală marca politici publice, globalizare, leadership. Adică să spui nimic despre nimic. În timpul ăsta, te bate Azerbaidjanul la juniori, fotbalul feminin, însoțit în voiajul californian de o impresionantă cohortă de băgători de seamă, pierde cu 8-1, tineretul ratează calificări în serie. Regulamentele sunt la pământ, arbitrajul intern face ce vrea, fără să dea socoteală, campionatele sunt pline de insolvențe, de neprezentări și de scoruri de 16-0. Tu spui că-ți dorești binele fotbalului cu asupra de măsură și tot cu asupra de măsură îi iei, zi după zi, puținul oxigen pe care-l mai are.

Vochin, un posibil Moțoc

Strâns unită în jurul vechiului conducător, opoziția pare să fi depistat deja cauza tuturor relelor. Singura cauză! Ea se numește Andrei Vochin, a cărui existență e invocată în mai fiecare discurs antifederal. El l-a adus pe Daum, el face selecția, ba chiar și schimbările la pauză, că doar, conform unor surse bine documentate, a plecat ceva mai devreme la vestiare. Fără a ști cauza ridicării timpurii a lui Andrei de pe bancă, bănuiesc doar că s-a dus să fumeze, ca Alibec la Paris, consilierul fiind singurul cu acest viciu dintr-un staff care practică asceza milenaristă. În mod cert n-a făcut el schimbările, pentru că știe mult fotbal și le-ar fi făcut așa cum trebuie! Ce e de observat e că dacă Vochin apără Federația de câte ori e nevoie, nimeni dintre iluștri săi colegi n-a venit în sprijinul lui cu o silabă, în lunile de când e temeinic contestat. Nu e exclus ca el să fie înlăturat la un moment dat, iar aerostatul federal să se ridice un pic. Insuficient însă pentru a ieși onorabil din scenă.