Excelența și Azerbaidjanul
La juniori, Anglia ne-a bătut fiindcă e Anglia și are jucători de la Tottenham și Chelsea, Austria ne-a învins pentru că e țară de imigrație, iar reprezentativele ei de fotbal, de la Alaba în jos, sunt alcătuite din copiii kosovarilor, […]

La juniori, Anglia ne-a bătut fiindcă e Anglia și are jucători de la Tottenham și Chelsea, Austria ne-a învins pentru că e țară de imigrație, iar reprezentativele ei de fotbal, de la Alaba în jos, sunt alcătuite din copiii kosovarilor, sârbilor, albanezilor, kurzilor sau africanilor care s-au aciuat pe străzile Vienei în căutarea unei vieți mai bune. Dar Azerbaidjanul, de ce ne-a bătut chiar și Azerbaidjanul?
Că au stat ai noștri câte trei în cameră? Nu ține! La 16 ani, băieții sunt născuți în 2000, stai și câte trei, și câte patru, predai laptopul la 10:00 seara și ieși în oraș cu bilet de voie. Asta dacă vrei să te faci fotbalist, nu hacker! Azerbaidjanul trebuie să-l bați și dacă dormi pe hol, cu mingea sub cap!
Că mult comentatele centre de excelență, care au dat grosul lotului, ar fi un eșec de zile mari? Nici asta nu prea ține! Într-un an și ceva, de când s-au înființat structurile de la Târgu Mureș și Timișoara, era greu de crezut că pe porțile acestora vor ieși mai mulți Messi ținându-se de mână! Aceste Centre adună, de regulă, fotbaliști de la cluburile mici, incapabile să-și crească tinerii așa cum ar trebui. Niciodată juniorii de la Viitorul, Craiova sau Dinamo nu vor merge la Centre!
Mai degrabă am pierdut cu Azerbaidjanul, iar în anii următori e posibil să pierdem și cu alte „mari puteri” de același nivel, pentru că au dispărut acei Gorgorin (Progresul), Piți Varga (Dinamo), Romeo Catană, Petre Mihai, Fabian (Steaua), Scăieșteanu, Opriș (Craiova), Pătrașcu (Hunedoara), Ion Costea (Rapid), Andrei Sepci (Cluj), Tâlvescu (Constanța), Anghelache (Bacău), Leonte Ianovschi (Pitești), Stoișor (Sportul) și mulți alții ca ei.
Da, niște tipi de modă veche, cu basca pe cap, care asta au făcut toată viața. S-au ocupat de juniorii diverselor cluburi. Mai cu biciul, mai cu zăhărelul, acești oameni au fost cei care au făurit, la foc mic, și promoția „cangurilor”, și echipa națională a lui Lucescu 1984, și Steaua ’86, și Generația de Aur.
Locul acestor apostoli ai fotbalului a fost luat de niște globalizați prețioși care atunci când sunt întrebați ce fotbaliști au dat loturilor naționale, intră pe Facebook și caută în zadar prin listele cu prieteni.