Să ne îmbrățișăm bucuroși în avionul de dormit

După meciul cu Armenia, naționala României va călători noaptea spre Kazahstan. Să sperăm c-o va face victorioasă

Final de meeeeci! Uraaaa! I-am bătuuut! Hobanian, Bicfalvian, Andonian, Benzarian, ați fost magnifici! A fost greu, dar meritat. Erevan, teren bun, timp frumos….șuturi la poartă….Noi, oaspeții, am fost mai buni după pauză, că doar avem antrenor neamț, care vede schimbările! Acuma, dacă i-am bătut, ce facem? O bere, un duș, un interviu, un discurs motivațional despre spiritul de echipă și fuga la aeroport.

La unu noaptea, ora Armeniei, avem avion de dormit spre Astana. În Kazahstan e deja trei noaptea. Ajungem pe la șase jumate dimineața, ora locală, avem ocazia să vedem soarele venind dinspre deșertul mongol. Somn ușor, vise plăcute!

Transparența de pe ușă
După decenii de închistare și de întuneric informațional, filosofia clasică germană a desferecat porțile comunicării. Curat iluminism, Kant în forma sa cea mai pură. Pe ușile cantonamentului, acolo unde a mai rămas loc după scrierea citatelor din Air Jordan, a fost afișat programul pe ore și minute. Deșteptare, pipi la eprubetă, mic dejun, antrenament, team building.

Pe primele le știm, sunt strămoșești, inclusiv testele de urină. Numai că faci pipi azi și rezultatele vin abia mâine, așa că azi trebuie să lucrezi după parametrii indicați de micțiunea de ieri. În fine. Team building însă nu înseamnă neapărat construirea unei echipe naționale sau cel puțin nu în meciul cu Muntenegru.

La Cluj nu s-a văzut nicio schelă, nicio grindă, niciun cancioc cu mortar, nicio mistrie. Team buildingul e acea procedură corporatistă în care relațiile din interiorul grupului se strâng. Metodele pot fi variate și includ inclusiv îmbrățișarea directă între compartimente. Mijlocașii îmbrățișează atacanții (mai bine le-ar pasa!), banda stângă îmbrățișează rezervele, iar portarii îmbrățișează secunzii și staff-ul medical. Și așa mai departe. Generația de Aur, cea curățată cu diluant de pe pereții de la Mogoșoaia, avea obiceiul de a se îmbrățișa după niscai goluri în porțile adverse. În esență, arta îmbrățișării exersată la antrenamente nu e chiar o prostie. Ea oferă componenților lotului prilejul de a se lua în brațe în condițiile în care jocul pare să-i văduvească de această bucurie sinceră.

Avion-lit
Cine a spus că nemții sunt rigizi și n-au fantezie?! Păi istoria fotbalului modern nu cunoaște fantezie mai intensă decât a zbura cu avionul toată noaptea de sâmbătă spre duminică, în condițiile în care următorul meci e marți. Cu atât mai mult cu cât avionul e charter, costă o grămadă de bani și e la dispoziția ta la ce oră vrei. A, da, știm, în comunicatul federal care s-ar putea să urmeze după acest editorial reacționar se va spune că nu era alt culoar de zbor și că sub hublouri au fost amenajate paturi, pasărea cerului devenind astfel un fel de vagon Romvared, cu toaletă, apă minerală și sandviciuri la capătul coridorului.

Dar orice echipă normală de fotbal rămânea pe loc la Erevan și pleca mai departe a doua zi. Fie imediat după micul dejun, fie, și mai indicat, după un antrenament de refacere și un prânz binemeritat. Noi însă zburăm noaptea ca huhurezii și ne dăm jos buimaci ca provincialii deșertați în zori pe peronul Gării de Nord, după ce au străbătut Salva-Vișeu, apoi Valea Prahovei și le-a bătut în ușă dimineața însoțitorul de vagon „gata, șefu, am ajuns la Chitila!”

Să fie bine, ca să nu fie rău!
Cu toate fanteziile acestei călătorii spre Orient, suntem favoriți și trebuie să luăm șase puncte din voiajul la Erevan și Astana. Trebuie să învingem Armenia (fără Mhitarian, ceea ce e echivalent cumva cu Țara Galilor fără Bale) și Kazahstanul și dacă ne deplasăm cu șareta sau cu rata și jucăm nu pe gazon artificial, ci și pe parchet laminat sau pe gresie de exterior. Dacă batem, ne rugăm să rezolve Primăria gazonul cel nou de pe Național Arena și așteptăm optimiști Polonia în noiembrie. Dacă nu luăm șase puncte, mergem mai departe cu team-buildingul, ne îmbrățișăm pentru Mondialul din 2022, pentru că pe ăsta, din 2018, l-am cam băgat în sertar. Hai România!