Herrule, ne duci și pe noi la Mondiale?

Zbârcind-o cu Muntenegru la Cluj, avem obligatoriu nevoie de două victorii în Armenia și Kazahstan. Fiind azi duminică, să ne rugăm pentru ele!

Rugăciunile robului lui Dumnezeu Christoph s-au dus încotro trebuia și Steaua nu s-a făcut de râs cu Villarreal. Astra era trecută greșit pe pomelnic la vii, trebuia scrisă dincolo, la Veșnica Pomenire, orice naos de basilică a Romei fiindu-i complet inutil. La fosta campioană e valabil doar Prohodul!

Acum e rândul rugăciunilor pentru echipa națională, așa cum ne îndeamnă Reghe. Luminează-i, așadar, Doamne, mintea neamțului! Fă-l să se fi adunat pe calea cea dreaptă în luna care a trecut de la Jovetici încoace! Îndepărtează de la el gândul necurat de a ridica stăvilare de un metru nouăzeci în linia de mijloc! Îndreaptă-l pe calea atacului, dă-ne nouă mingea spre ființă! Că dacă n-avem mingea nici cu armenii, nici cu kazahii, atunci cu cine o s-o avem?

De-a Raț ascunselea
În luna scursă, cu excepția ecumenicului îndemn la rugăciune, Daum a cam tăcut. S-a abținut de la discursuri motivaționale, a încercat să fie mai discret pe la meciuri, a evitat snopurile de microfoane, s-a ferit să meargă la televiziuni și să predice despre mentalitate. Dacă Stanciu transforma acel blestemat penalty de la Cluj, acum aveam două puncte în plus, dar probabil și mai multe ore de învățământ politic ținute la televizor de iluministul de la Gotha care, la adăpostul cifric al ilustrei victorii cu Muntenegru, ne-ar fi făcut capul mare cu dogmele sale despre fotbalul modern, sugerându-ne totodată în ce întuneric precambrian am trăit până să vină el să ne lumineze. Așa, am aflat doar, din lista convocărilor, că Toșca e peste Vătăjelu, că Tamaș e doar un țapinar de rând pe lângă rafinatul Săpunaru, că Torje e istorie, că Ivan trebuie să se mai coacă vreo zece ani și că Maxim, Chipciu sau Rotariu bifează doar convocări, nu și selecții. Plus că în Qatar a început campionatul, așa că banderola nu se cade să stea pe alt braț decât al lui Dragoș Grigore. Și am mai aflat ceva. Anume cum poți să-ți bați joc de un om de 35 de ani, cu peste o sută de selecții, trecându-l pe listă pentru a avea de unde să-l tai cu două zile înainte de convocare. Nu merita oare și Raț un telefon diplomatic de la Herr Selectzioner, așa cum a primit Sânmărtean?

De la vorbe la puncte
Chiar și exegeții lui Herr par să se fi împuținat după Muntenegru. Filogermanii cu orice preț se regrupează și în cel mai bun caz ne îndeamnă să nu judecăm un antrenor după un singur meci. În rarele discursuri se mai amintește câte ceva despre rolul civilizator al nibelungului, despre seriozitatea lui, despre concepția sa revoluționară. Milionul de euro plătit în doi ani în contul lui Herr trebuie justificat cumva, iar faptul că titularul de cont e cetățean neamț nu ne prea mai încălzește. Așteptăm, ca personajele lui Dumas, de douăzeci de ani să mergem la Mondiale. În acest răstimp am ratat calificări după calificări cu „Nea” de-ai noștri și, sincer, le puteam rata și pe mai departe tot cu acei „Nea”, că știm deja cum e! Când am adus un „Herr” în loc de încă un „Nea”, am făcut-o ca să respirăm și noi, în sfârșit, aer de Mondiale. Dacă nu luăm șase puncte la Erevan plus Astana, nici motive să ne rugăm nu prea mai avem. Stăm acasă încă o dată. Amin!