Faultul, la vremea lui

Deși transpirația de pe tricouri s-a uscat, la fel ca și cerneala tipografică de la 10-le lui Kone din Gazetă, judecata meciului Voluntari-Steaua se face încă  mult prea la cald.

Se pune accentul mult prea mult pe magia de Mganga […]

Deși transpirația de pe tricouri s-a uscat, la fel ca și cerneala tipografică de la 10-le lui Kone din Gazetă, judecata meciului Voluntari-Steaua se face încă  mult prea la cald.

Se pune accentul mult prea mult pe magia de Mganga a lui Kone. Nu vă speriați de rezonanța afro a termenului, așa ne-a spus Jules Verne în „Căpitan la 15 ani” că se numeau vrăjitorii care, în plină și mistuitoare secetă, erau chemați să aducă ploaia.

Se uită că în minutul 89 scorul era totuși egal, 1-1. N-ar fi fost o tragedie pentru Steaua să se termine așa, până și Bayern sau PSG mai strecoară câte o remiză printre victorii. Bineînțeles că va rămâne în memorie faza în care Kone îi îndoaie coloana lui Pintilii. Dar, să nu uităm, episodul s-a petrecut în terenul Voluntariului, la măcar 60 de metri de poarta lui Niță! Ce faci tu, Pintilii, jucător de 31 de ani, titular în echipa națională, când pățești una ca asta? Îți strângi vertebrele de prin iarbă, le pui la loc, o rupi la fugă după Kone și-l dai jos! Iei galben, normal, dar rupi jocul. Nu-i frumos, da’-i sănătos!

Apoi, traseul lui Kone a continuat,  trecând prin halta Tamaș. De fapt, halta s-a mișcat și ea odată cu acceleratul, fundașul alergând măcar 10-15 metri pe lângă adversarul cu mingea. O alunecare hotărâtă, în care șansele de a atinge balonul erau infime, iar șansele de cartonaș roșu, imense, ar fi pus capăt slalomului. În minutul 89, la 1-1, nu te mai gândești la eliminare, ci doar să aperi un punct, care înseamnă mai mult decât niciun punct.

Se putea faulta sârguincios și la golul trei, dar ar fi fost deja inutil. Dacă la golul doi, în locul lui Pintilii era Tudorel Stoica, iar în locul lui Tamaș, Bumbescu, meciul acesta s-ar fi terminat 1-1, chiar dacă în locul lui Kone din Abidjan s-ar fi aflat Maradona! z